Replici

Azi, 15 ianuarie 2010, 160 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Anul acesta, în semn de neuitare, am ales ca power play piesa compusă de Ilie Stepan pe versurile „poetului nepereche”, Replici. Înregistrarea face parte din albumul Undeva în Europa produs de Stepan Project (voci: Laura Modi & Dixi Krauser / chitară acustică: Ilie Stepan / chitară electrică: Horia Crişovan / fretless bas: Dixi Krauser / violoncel: Alexandra Guţu / vioară: Luminiţa Burcă / pian, piano loop, keyboard: Ilie Stepan / chitară bas: Florin Barbu / drum programming & additional electric guitar: Ilie Stepan / additional percussion session & shaker: Dinu Simon / synthesizer strings: Ilie Stepan / procesare & mixare: Sebastian Ciocan, Ioan Eleodor)

Poetul

Tu eşti o undă, eu sânt o zare,
Eu sânt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sânt o stea -
Iubita mea.

Iubita

Tu eşti o ziuă, eu sânt un soare,
Eu sânt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sânt un templu, tu eşti un zeu -
Iubitul meu.

Tu eşti un rege, eu sânt regină,
Eu sânt un haos, tu o lumină,
Eu sânt o arpă muiată-n vânt -
Tu eşti un cânt.

Poetul

Tu eşti o frunte, eu sânt o stemă,
Eu sânt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ţi să te ghicesc -
Şi te iubesc!

Iubita

Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet -
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimic nu e, nimic al meu -
E tot al tău.

George Nicolescu - un orb din seminţia lui Homer

Mă număr printre cei care au auzit pentru prima oară de George Nicolescu pe la începutul anilor 80. Cenaclul Flacăra era în mare vogă în România şi prezenţa unui solist nevăzător - foarte talentat, de altfel - care interpreta (cel puţin) două hit-uri (Ca lumina ochilor şi Ordinea de zi) era o senzaţie. Un „orb din seminţia lui Homer”, ce nu putea să distingă formele, culorile, nuanţele, lumina şi întunericul pe care doar „ochiul din afară” le poate vedea le cânta oamenilor despre cealaltă lumină, despre care uită majoritatea văzătorilor ce aleg să poarte „mari şi negri ochelari de cal”. Salvarea voastră – la fel ca împărăţia cerurilor - e în voi! – spunea el. Sigur, Adrian Păunescu, mastermind-ul Cenaclului (şi autorul majorităţii versurilor din cântecele interpretate acolo) era mare meşter mare la făcut poezii (şi) pe linia Partidului unic. Astfel, manifestul unui nevăzător devenea un foarte corect din punct de vedere politic mesaj pentru pace, pentru salvarea vieţii pe pământ într-un timp al unei „înarmări fără egal”. Cum-necum, ideea de a păstra „ca lumina ochilor din frunte” pacea între oameni – într-un ev egalitarist-totalitarist de atunci, ca şi într-unul sălbatic-capitalist de acum – rămâne nobilă.

Mai târziu aveam să ascult şi unul din primele succese ale lui George Nicolescu: melodia Eternitate (1973). Compozitorul George Grigoriu, care avea să scrie atunci una din cele mai inspirate compoziţii de muzică uşoară românească, l-a lansat practic pe Nicolescu în lumea muzicii uşoare. Un an mai târziu, Grigoriu compunea şi o muzică de film de neuitat, la Actorul şi sălbaticii. Şi tot în acei ani, Pygmalion-ul lui George Nicolescu a compus un foarte cunoscut cântec omagial: Partidul, Ceauşescu, România (interpretat, între alţii, şi de Corul Madrigal), arhidifuzat la radio şi televiziune şi de aceea big business pentru compozitor. În afară de şlagărele Ca lumina ochilor, Ordinea de zi şi Eternitate, George Nicolescu a mai ajuns la public – înainte de 1990 - cu alte câteva piese: Prefă-te inimă în stea, Visam un ţărm de mare, Voi reveni cu drag mereu. În primii ani din mileniul III (2002) cântăreţul avea să apară, alături de formaţia UNU, într-un mega-hit: Cântec pentru sănătatea ierbii. Recent, un cotidian de mare tiraj i-a dedicat lui George Nicolescu o binemeritată ediţie de colecţie şi un CD cu cele mai îndrăgite melodii.