Thanks 2 TV

„Găsesc televizorul foarte educativ. De fiecare dată când cineva dă drumul la televizor, mă duc în cealaltă cameră şi citesc o carte.”

Groucho Marx

Action-reaction

Citesc, pe un forum de discuţii (Cinemagia), diverse mesaje pe tema „Credeţi în Dumnezeu?” Multe sunt scrise de adolescenţi (tineri sub 30 de ani) care au apucat să studieze la şcoală religia. Mă rog, fiind în România, li s-a predat „creştinism ortodox”. (Cum o fi să predai, sistematic sau nu, dogme, canoane şi norme de frumuseţe, de comportament?). Nemulţumirea lor vizează un soi de manie (şi mânie) – din partea dascălilor de religie pe care i-au avut – îndreptată faţă de atei, heterodocşi, satanişti etc. Pe bună dreptate – cât de bine îi înţeleg! – au ajuns să li se facă lehamite de tot ce ţine de Dumnezeu, de Biserică. Mult mai interesant li se pare nihilismul lui Nietzsche.

Sunt două extreme: militantismul legalist de tip calvin sau criptocalvin şi – ca reacţie - militantismul nihilist. La drept vorbind, între acest fel de extreme suntem chemaţi a ne cerceta pe noi înşine, la capătul fiecărei zile, al fiecărui gând. În ceea ce mă priveşte, port o adâncă recunoştinţă călăuzelor mele – Dostoievski, Tarkovski, Steinhardt, Abuladze, Paradjanov, Kurosawa, Mizoguchi, Ozu, Shakespeare ş.a. - care nu m-au lăsat să fiu ademenit de ispita legalismului sau a nihilismului…Care, puţin câte puţin, mi-au pregătit sufletul pentru căutarea contextului, pentru desluşirea treptată a tainelor, pentru aflarea sistemului de referinţă numit dreapta socotinţă…