Soprana din excavator

4 iunie 2009, ora 21.00: ultima reprezentaţie din stagiune a Corului şi Orchestrei Filarmonicii Banatul susţinută într-o locaţie neconvenţională. După trotuarul din faţa Catedralei Mitropolitane, după malul râului Bega (vizavi de terasa Flora), după Aeroportul Timişoara şi Pădurea Verde (vizavi de Muzeul Satului), a venit rândul unui alt spaţiu în aer liber: platforma sediului DDM (Direcţia de Drumuri Municipale) din Timişoara, care îşi sărbătoreşte, în acest an, 50 de ani de la înfiinţare.

Pe o vreme mai degrabă răcoroasă, un public zgribulit (mult mai numeros dacă afară era mai cald) a urmărit un spectacol de proiecţii video, sunet şi lumină (Drumul muzicii) dirijat de Raymond Janssen (Olanda), cu arii celebre din opere şi highlights din diferite opus­-uri simfonice. Fiecare lucrare a fost prefaţată de un scurt comentariu redactat de cel căruia i-a aparţinut concepţia şi regia artistică (directorul Filarmonicii, Ioan Coriolan Gârboni) şi proiectat un ecran.

Inspirata găselniţă a show-ului: aducerea „la zi” a mesajului muzical prin costume, scenografie, pirotehnie. După momentul inaugural (Uvertura la opera Carmen de Bizet), o Polcă op. 269 de J. Strauss; nu a fierarului, ci a ... picamerului - zgomotoasa unealtă fiind incorporată ca un instrument în orchestră. Pe fondul Rapsodiei române nr.1 de George Enescu câţiva balerini au fluturat un fanion albastru – culoarea hip de când suntem în UE. Un intermezzo din Cavaleria Rusticană de P. Mascagni a făcut trecerea spre ariile lui Verdi: pe sonorotăţile din „Corul sclavilor” din Nabucco nişte muncitori îmbrăcaţi retro (însoţiţi de câţiva măgari aduşi de la zoo) mimau condiţiile de muncă din DDM de acum 50 de ani; în anti-teză, „Marşul triumfal” din Aida a devenit fundal pentru parada uneltelor moderne ale întreprinderii aflate la ceas aniversar. Roabe, escavatoare şi camioane sofisticate s-au perindat prin faţa noastră – unele executând piruete – pentru ca, din cuva unui excavator (tapetată cu o catifea roşie) să iasă, ca o zână albă, soprana Diana Pap, interpretând aria „Regina nopţii” din Flautul fermecat de Mozart. Secvenţa următoare ni l-a adus pe tenorul Marco Borella (Italia) îmbrăcat în costum de muncitor, îndrăgostit (pe notele din O, sole mio de Ed. di Capua) de ... „Regina nopţii”, care, din cuva-balcon îi asculta serenada. Împreună au mai cântat Non ti scordar di me de E. de Curtis. Lied-ul lui Solvejg din Peer Gynt de Grieg a pregătit trecerea spre momentul final: Dansul săbiilor de Haciaturian, în care patru „muşchetari” se luptau cu un ... motostivuitor nervos. Atât de nervos, încât – de senzaţie - se tot ridica pe două roţi şi, asemenea unui dragon, scotea pe nări nu flăcări, ci ... foc de artificii.

La final, tenorul italian a bisat cu „Nessun dorma” din Turandot de Puccini. Pe ultimele note a izbucnit un electrizant fireworks display care, vreo 2-3 minute, a făcut deliciul publicului - al copiilor (ce au primit în dar cisterne şi camioane de jucărie dintr-o roabă) şi al multor adulţi redeveniţi copii în timp ce feeria de lumini colora cerul. Game over.