Oscar Wilde: „The old believe everything, the middle-aged suspect everything, the young know everything”. Cum ar veni, bătrânii pe toate le cred, cei de vârstă medie se îndoiesc de toate, iar tinerii le ştiu pe toate.
Poate ultima parte a aforismului paradoxal (cum altfel?) lansat de Oscar Wilde ar trebui să fie o lectură obligatorie pentru orice dascăl care lucrează cu adolescenţi. Mai ales dacă acesta îşi închipuie, naiv, că elevii sunt dornici să înveţe, să-şi lărgească orizontul cunoaşterii de sine şi în acelaşi timp să reziste bombardamentului cu informaţii inutile şi smintitoare (de la televizor, din presă, de pe internet etc.). Tinerii ştiu tot mai puţin să se salveze din infernul mediatic şi derizoriu în care le este dat să trăiască. Cum, atunci, să îi corectezi, să îi formezi, să îi îndrumi, când ei şi-au format o a doua natură din hrana – duhovnicească şi trupească – de tip fast food?
Cei de vârstă medie (care au pornit tăvălugul pe toboganul vieţii) se îndoiesc de toate după ce sunt martori ai atâtor şi atâtor întâmplări absurde pe care nu reuşesc (încă?) să le analizeze – precum bătrânii – cu organul credinţei. Dar poate e şi aceasta o încercare a omului din lume, care nu a ales calea pustiei şi – în sate, oraşe, metropole care de care mai cosmopolite - se nevoieşte cu iureşul cotidian…
