L-am întrebat pe Monah de ce, atunci când am vorbit întâia oară despre Ostrov mi-a spus că e palid (în comparaţie cu esenţele tari by Tarkovski), iar a doua oară (după un an) mi-a spus cu totul altceva, anume că merită atenţie. Răspunsul lui a fost, oarecum, previzibil. Anume, că Rubliov (asemenea altor capodopere) este periculoase pentru monahi („Gândeşte-te că printre monahi sunt oameni feciorelnici, care n-au văzut în viaţa lor o femeie dezbrăcată!”). Că e de ajuns o tulburare, cât de mică, pentru a-l sminti pe cel ce se nevoieşte uneori ani sau zeci de ani întru asceză. Are dreptate. Despre asta vorbeşte Bunuel în Simón del desierto... A mai adăugat că recomandase unor monahi să vadă filmul lui Tarkovski despre Rubliov şi a primit următorul feed-back: „Părinte, ce film ne-ai dat să vedem? Vrei să ne sminteşti cu trupuri despuiate de bărbaţi şi de femei?” Monahul însă nu-şi mai amintea secvenţa cu pricina şi era gata să ţină piept reclamaţiilor, când a fost nevoit să plece capul şi să dea dreptate celor ce s-au scandalizat. Altă dată ne-a povestit că s-a năpustit în faţa ecranului ca să acopere ce urma să apară, din nou uitând că filmul pe care îl recomandase spre duhovnicească vizionare conţine nuditate şi alte sminteli. ... Azi, Mr. Bear, cu aceleaşi argumente de would be monk, respinge scandalizat Requiem for a Dream, pe care l-a văzut după ce i-l recomandasem spre vizionare.
Seara a doua din Festivalul de Muzică Veche: la biserica lutherană, ansamblul clujean Flauto Dolce şi o soprană. Am recunoscut câteva teme din creaţia unor compozitori medievali mai mult sau mai puţin anonimi, preluate mai apoi de Vivaldi şi Bach.
