femeie mai frumoasă decât adevărul
decât cerboaica de aur a muntelui
iubirea ta cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi
şi ne iartă nouă fărădelegea prostiei
de a te vinde
şi trufia noastră ţeapănă ca un cadavru
la marele ospăţ al prietenilor
femeie mai frumoasă decât adevărul,
cu podoabele fără podoabe
ale singurătăţii tale
noi te-am împins nedumerită
în odaia leilor perversităţii fără acoperire
şi am înotat în lacrima ta
ca fiara în sângele cald al victimei
femeie mai frumoasă decât adevărul
mai putea-vei oare
iubirea ta cea spre fiinţă
să ne-o înapoiezi nouă astăzi?
(Lucian Avramescu)
