Wednesday 12 August 2009

Oedipus Wrecks

Tema segmentului Oedipus Wrecks (scris, regizat şi interpretat de Woody Allen, director de imagine: Sven Nykvist) din tripticul New York Stories (1989) este relaţia mamă-fiu. Într-un fel ce ţine de însuşi brand-ul său stilistic, Allen râde - ca de obicei - de lucrurile serioase, mărturisind în cheie comică despre prezenţa nemuritoare a mamei.

Sheldon (Allen) este asociat într-o firmă de avocatură şi toate i-ar merge bine dacă ar putea să-i dea de capăt relaţiei sale cu … maică-sa (Mae Questel, vocea lui Betty Boop şi a lui Olive Oyl, nu are nici un nume în film, pentru că este însăşi Mama – cu majusculă). Cicăleala ei pare fără leac şi îl obsedează până şi-n vis, când – ca şofer al maşinii de pompe funebre - o conduce pe ultimul drum. Visul se transformă-n coşmar: „Dacă ai de gând să fii obraznic, nu merg niciunde!” – îi auzim vocea din coşciugul de luxe. Ascultându-i „spovedania”, Mr. Shrink (Marvin Chatinover) îi ghiceşte imediat gândurile: „Vrei într-adevăr să scapi de ea, nu-i aşa?” Într-adevăr, micuţul Sheldon e agitat şi timorat pentru că urmează să i-o prezinte maică-sii pe noua lui prietenă, Lisa (Mia Farrow), cu care ar vrea să se însoare. Care are însă trei copii dintr-o căsătorie anterioară. Sheldon se teme că va fi, iar, criticat, umilit, exasperat de o mamă cicălitoare care, la cei cincizeci de ani ai lui, îl consideră tot un copil. Degeaba îi spune doctorul să-şi păstreze umorul, el continuă să se streseze. „O iubesc – îi spune psihiatrului - dar aş vrea, nu ştiu cum, să dispară din viaţa mea…”

Cum Oscar Wilde a ştiut ce-a făcut când s-a jucat cu paradoxurile lui lexicale, unul din ele fiind: „Dumnezeu ne pedepseşte în două feluri: atunci când nu ne îndeplineşte dorinţele şi atunci când ni le îndeplineşte”, iată că-ntr-o bună zi merg toţi şapte la circ. Dintre toţi spectatorii, marele scamator o alege pe această băbuţă nostimă să intre în lada fermecată în care el urmează să înfigă vreo zece săbii de oţel, ca s-o – glumeşte el - gâdile mortal („tickle to death”). Nu scăpăm ocazia de a vedea faţa, deodată înseninată, a lui Sheldon atunci când săbiile străpung lada şi, crede el, pe maică-sa. Dar – stupoare – la sfârşitul numărului de succes, ia-o pe mama de unde nu-i. Uimire, enervare şi, în cele din urmă, relaxare. Totul (inclusiv viaţa lui amoroasă cu Lisa) pare să-şi intre, în sfârşit, în matcă. „Şi a dispărut aşa…fără urme” – îi va spune, profund uşurat, psihiatrului.

Minunea însă nu durează mult, astfel că lui Sheldon i se pregăteşte ceva. A doua zi, pe când se află într-un butic, aude zarvă mare pe stradă. Ce se întâmplă? Mulţime de oameni, trecători obişnuiţi, privesc în sus, spre cerul albastru. De acolo, mama lui Sheldon (prin nişte efecte speciale, ocupă aproape întreg cerul) le povesteşte – mereu nemulţumită - despre fiul ei. Astfel, întreaga metropolă află că Sheldon făcea pipi în pat, că era roşcat în copilărie (iar acum cheleşte), că şi-a schimbat numele de evreu în Mills, iar acum „e pe cale să pună mâna pe el una cu trei copii” ş.a.m.d. „Aşa face şi fiică-mea: nu mă ascultă deloc. Copiii din ziua de azi cred că le ştiu pe toate!” – i se alătură o afro-americană zdupeşă, cu alură de gospodină.

De bună seamă, această „apariţie” este filmată şi larg mediatizată de jurnaliştii în căutare de senzaţional, însă – comentează ironic Allen - după o săptămână, bizara prezenţă celestă s-a banalizat şi newyorkezii au început s-o trateze drept o ciudăţenie (încă una) din aiurita viaţă modernă. Dar Lisa cedează psihic şi nu mai suportă să audă cum, din cer, mama lui Sheldon o face-ntr-una kurva. Adică, îi transcrie Sheldon din aramaică, târfă.

Părăsit de Lisa, Sheldon apelează tot la shrink şi drept răspuns i se recomandă să încerce să investigheze fenomenele oculte. Şi uite-aşa, raţionalistul convins face ascultare şi o cunoaşte pe Treva (Julie Kavner) - o tânără „vrăjitoare” ce se foloseşte de practici magice primitive, exotice (ridiculizate de Allen) pentru a-i ajuta pe nevrotici. După câteva tentative eşuate de iniţiere în ocultism, Sheldon se îndrăgosteşte de cea care încerca să-l vindece de spleen. Împreună merg în apartamentul său din Manhattan. Sheldon dă fuga pe balcon să-i spună maică-sii, cocoţate acolo sus în cer, că şi-a găsit o altă fată. Când să se întoarcă înapoi în casă – surpriză! - o găseşte pe maică-sa alături de ocultista „răspopită”, cu albumul de fotografii în braţe.

Cercul se închide: aceeaşi cicăleală, aceleaşi poveşti despre părul lui roşcat, despre chelire etc. Dar guraliva şi cârcotaşa lui mamă o acceptă pe Treva de noră, drept care filmul se poate îndrepta sigur către happy ending. Cu un stop-cadru pe fiul care – cu un zâmbet resemnat în colţul gurii, semn că a început să deprindă simţul umorului – îşi îmbrăţişează cu privirea mama şi posibila nevastă.