În fine, elevilor li se mai cere să denumească, dintre patru obiecte ilustrate în josul paginii - o icoană bizantină cu Mântuitorul, o rachetă de tenis, o carte (cu cruce pe ea, copertă neagră de piele şi perimetrul paginilor aurit) şi o pereche de foarfece), „numai pe acelea care pot fi folosite în cadrul unui grup religios”. Chestie cu schepsis, pentru că nu doar icoana şi Scriptura – imaginile care trimit imediat la „grupuri religioase” - pot fi folosite într-un grup religios. Foarfecele este şi el extrem de folosit în orice grup (religios ori politic), ca să cenzureze „ereziiile”. Mă gândesc, desigur, la foarfecele preotului de ţară din Nuovo Cinema Paradiso (care a tăiat secvenţele mai mult sau mai puţin „fierbinţi” – în fond, nişte săruturi nevinovate faţă de scenele total dezinhibate din ziua de azi - din filmele proiectate la cinematograful sătesc, spre a nu-i sminti pe tineri şi nu numai pe ei), dar şi la foarfecele Reformei protestante, prin care Scriptura însăşi a fost „tunsă” de cărţile veterotestamentare „deuterocanonice”, dar şi – în traducerile ulterioare, care de care mai neautorizate, ale Bibliei - de o serie de sintagme ce nu erau defel pe gustul reformatorilor. Iar în privinţa rachetei de tenis, numai cine nu are simţul umorului sau n-a auzit de scheciul lui Toma Caragiu, Aşa-i în tenis, poate crede că între „devenirea întru fiinţă” (orthopraxisul sau activitatea practică a oricărui grup religios) şi sus-pomenitul sport nu e nicio legătură.
Cu ce rămânem după 2023 (III)
-
*Anul 2023 încă nu s-a încheiat pentru unii. Lucrează încă la deconturi
pentru că, și asta am auzit în cor, a fost un an cât trei. Alte voci spun
că anul...
4 weeks ago