„De mii de ani omul îşi caută fericirea dar nu este fericit. De ce? Pentru că nu poate s-o atingă, pentru că nu cunoaşte calea spre fericire. Pentru că, mai presus de toate, în viaţa noastră pământească, omul nu trebuie să ajungă la starea de fericire deplină, ci doar să aspire la ea, spre viitor. Trebuie să existe suferinţă căci prin suferinţă, în lupta dintre bine şi rău, se căleşte sufletul omului.”
Aseară am fost interpreter la Cramele Recaş, unde un grup de o sută de medici (nefrologi) din diverse ţări au participat la o degustare de vinuri. Locul e renovat şi arată occidental (cochet, curat, îngrijit), iar de pe dealurile acoperite de viţă-de-vie din jur se vor extrage milioane şi milioane de litri de vin care, cu un management mai îndrăzneţ şi mai eficient în ultima vreme (firma s-a privatizat în 1998), ajung acum în prăvălii de pe cele cinci continente. Am cunoscut prin fosta mea elevă (care mi-a oferit ocazia să fac pe translatorul) un D.J. ultra-profesionist care, după câteva melodii bănăţene live cu nişte rapsozi populari din zona Haţegului, şi-a intrat în pâine şi a creat in no time antren şi voie bună. Ademeniţi de selecţia D.J.-ului, nefrologii (cu rinichii în plină filtrare glomerulară, după degustarea de felurite soiuri de vinuri, ţuică etc.) s-au pus pe dans şi pe figuri cu o spontaneitate de ai fi zis că erau, toţi, un fel de chorus line cu care s-au făcut repetiţii serioase înainte de bal. Acest master of ceremonies are, aflu, reputaţia unui D.J. de înaltă clasă prin părţile astea. „Viaţa e oricum un mare bullshit, iar dacă nu faci ce-ţi place, la ce să mai trăieşti? Eu am muzica mea, cărţile mele, filmele mele. Mă întorc la ele mereu pentru că de fiecare dată înveţi ceva nou. N-am timp să mă plictisesc.”
La întoarcere ne-am uitat la o producţie americană din 2008: Elegy. Farmecul actorilor (Ben Kingley, Penelope Cruz, Dennis Hopper) te fac să treci peste carenţele de concept, de viziune a poveştii – o melodramă fără un mastermind(dar cu un mesaj ideologic anti-puritan, anti-conservator, anti-tradiţionalist nemascat), mai aproape de edulcorarea din Love Story decât de rafinamentul unui film ca Bobby Deerfield.
Inocență neprotejată
-
În timp ce Raluca viziona, la mall, Systemsprenger (tradus la noi *Copilul
problemă*), am revăzut cu Ioan un film românesc aproape uitat: *Piciu *(regia
Io...
-
*Anya *(Okada and Taylor, USA, 2019)
On its surface, *Anya* is about that most topical of contemporary issues,
genetic modification. Often films that engag...
Astra 2019 (corespondență)
-
*Amicul nostru R**ăzvan Băloi, prezent și el la Astra, a scris despre ce a
văzut în două zile de festival.*
Ziua 1
*Podul Narcomanilor*(“Laila at the Bri...
Lorem ipsum
-
Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod
tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Adipiscing commodo elit
at impe...
My Favorite Films of 2018
-
Despite having more than a handful of fairly significant blind spots in my
viewing (*Happy as Lazzaro*, *The House That Jack Built*, *Dead Souls* and *The ...
What is Canon Law and Why Should We Care?
-
[image: Fr. Alexander Rentel]Fr. Evan Armatas welcomes Fr. Alexander Rentel
from St. Vladimir's Orthodox Theological Seminary as a guest co-host of
Orthodo...
“Periferic”. Contra cronometru
-
Click pe imagine pentru a vedea filmul!*Regizat de Bogdan George Apetri şi
cu Ana Ularu în rolul principal, “Periferic” (2010), unul din cele mai de
succe...
Adresă nouă: www.mihailneamtu.org
-
Pentru cei care doresc să vadă prelungirea antreprenorială și culturală a
acestui vechi blog, vă rugăm să poftiți la adresa:
http://www.mihailneamtu.orgPos...
Curs de cinematograf (1932)
-
Numele lui D. I. Suchianu în promenada timpului înceţoşat de grabnice
mediatizări efemere sau îmbibat de subiecte bombastice, are mici şanse să
mai fie c...