Friday 12 June 2009

D.J.

Aseară am fost interpreter la Cramele Recaş, unde un grup de o sută de medici (nefrologi) din diverse ţări au participat la o degustare de vinuri. Locul e renovat şi arată occidental (cochet, curat, îngrijit), iar de pe dealurile acoperite de viţă-de-vie din jur se vor extrage milioane şi milioane de litri de vin care, cu un management mai îndrăzneţ şi mai eficient în ultima vreme (firma s-a privatizat în 1998), ajung acum în prăvălii de pe cele cinci continente. Am cunoscut prin fosta mea elevă (care mi-a oferit ocazia să fac pe translatorul) un D.J. ultra-profesionist care, după câteva melodii bănăţene live cu nişte rapsozi populari din zona Haţegului, şi-a intrat în pâine şi a creat in no time antren şi voie bună. Ademeniţi de selecţia D.J.-ului, nefrologii (cu rinichii în plină filtrare glomerulară, după degustarea de felurite soiuri de vinuri, ţuică etc.) s-au pus pe dans şi pe figuri cu o spontaneitate de ai fi zis că erau, toţi, un fel de chorus line cu care s-au făcut repetiţii serioase înainte de bal. Acest master of ceremonies are, aflu, reputaţia unui D.J. de înaltă clasă prin părţile astea. „Viaţa e oricum un mare bullshit, iar dacă nu faci ce-ţi place, la ce să mai trăieşti? Eu am muzica mea, cărţile mele, filmele mele. Mă întorc la ele mereu pentru că de fiecare dată înveţi ceva nou. N-am timp să mă plictisesc.”

La întoarcere ne-am uitat la o producţie americană din 2008: Elegy. Farmecul actorilor (Ben Kingley, Penelope Cruz, Dennis Hopper) te fac să treci peste carenţele de concept, de viziune a poveştii – o melodramă fără un mastermind (dar cu un mesaj ideologic anti-puritan, anti-conservator, anti-tradiţionalist nemascat), mai aproape de edulcorarea din Love Story decât de rafinamentul unui film ca Bobby Deerfield.

No comments: