Friday 28 November 2008

Zile fierbinţi

Zile fierbinţi, de final de campanie electorală în România. Altminteri, mercurul din termometre se face mic, uneori sub valoarea zero. Pe străzi, afişe peste tot. Portrete cu politicieni ce râvnesc să ajungă la ciolan, lozinci, zâmbete false, degete îndreptate spre tine, cel care le priveşti mutrele în posterele-icoane. Mă gândesc, involuntar, la un alt „afiş electoral”: patetica reprezentare din aproape toate bisericile cu un Iisus în culori glamour, cu faţa melodramatic întristată şi mâna-i întreptată spre piept. Piept care e seethrough, astfel că-i vezi inima sângerândă, înconjurată de o coroniţă de spini. Unul dintre afişele electorale din această campanie (mai posacă decât toate de până acum) mi se pare chiar agresiv. Un anume domn îşi face reclamă cu următoarele atribute: naţionalist, ortodox (of course), heterosexual, alb. E dintre aceia care-şi revendică iubirea de moşie mai abitir ca toţi. Şi – pentru că e hotărât - va ajunge „acolo sus” dacă perseverează...
Cu câteva săptămâni în urmă ne aflam în Bucureşti cu ocazia concertului susţinut de Jean Michel Jarre. Ne plimbam printr-un parc din centrul capitalei. Una din fostele case ale protipendadei şi elitei politice din perioada interbelică – azi achiziţionată de un cuc (aflu, ieri, în troleibuz, de la un domn ce făcea politică în gura mare, că – asemenea păsării ce-şi cântă numele - se numeşte cuc acela care nu-şi face casă pe pământ, ci dă pe alţii afară din casă pentru a locui unde aceia, prin muncă, îşi făcuseră cuib) – are o curte cât un stadion ce dă în bulevard. La câţiva metri de trotuar tronează o cruce imensă şi un Hrist răstâgnit...
E Post. Ispitele – ne comunică printr-un scurt şi pedagogic SMS Pr. Valerian – sunt multe. Credinţa şi dorul de ţară (nostalgia aceeavorba lui Tarkovski – pe care o resimţi şi când eşti at home şi când eşti abroad) sunt două din cele mai înalte piscuri la care poate ajunge sufletul unui om. Şi trebuie păstrate neprihănite, neotrăvite de resentimentele cu care naţionaliştii şi impostorii - de ieri, de azi, din totdeauna - ne pot contamina.