Actriţa Leopoldina Bălănuţă, 1994:
„Sunt decepţionată! E un deşert, un pustiu! Nu doar în teatru sau film, ci şi în muzică, şi în alte sfere ale culturii. De unde bani pentru cultură? Acţionează – cred eu – un viciu de gândire: toată lumea e pusă pe căpătuială. Pe împărţeală. Pe jaf. Să-şi facă sieşi parte! Şi când te gândeşti că totuşi arta e singurul reper al existenţei noastre trecătoare! Mi-ar fi dor să fiu spectatoare la o montare cu o piesă a lui Teodor Mazilu. El, da, a avut geniu anticipând ceea ce se întâmplă cu noi!”
(Leopoldina Bălănuţă într-un cadru din NUNTA DE PIATRĂ / 1972 / scenariul şi regia Dan Piţa & Mircea Veroiu, adaptare după Ion Agârbiceanu / imaginea Iosif Demian / muzica Dan Andrei Aldea şi „Sfinx” (feat. Dorin Liviu Zaharia) / scenografia Helmut Sturmer & Radu Boruzescu)
