What is beauty?

Deunăzi l-am adus pe Theodor să asculte înregistrarea video (realizată de Codruţa) cu participarea lui la Concertul din 17 decembrie de la TNT. La început a zâmbit, a ascultat atent, însă pe măsură ce se apropia momentul fatal („pufniturile de râs”) pentru care l-am dojenit atunci, s-a pus pe plâns şi n-a vrut să mai audă nimic.

Astăzi primim de la Claudiu câteva înregistrări video pe care le-a făcut el zilele trecute în timp ce ne aflam în chilia Pr. Teofil. Toate bune şi frumoase (Theodor îi cântă Părintelui Teofil Odă bucuriei, Părintele ne povesteşte întâmplări din copilăria sa) până când Raluca îî spune Părintelui că Theodor nu ascultă tocmai smirnă Sfânta Liturghie şi îi cere sfatul. La care Părintele zice aşa: Nu-l ţineţi atâta timp acolo, slujbele ortodoxe sunt pentru oameni mari. Mai scoateţi-l din biserică, mai aduceţi-l până se obişnuieşte...Ei bine, deodată, la auzul vorbelor Părintelui, faţa lui Theodor se schimonoseşte şi începe să plângă. N-a vrut să ne spună în niciun chip de ce a plâns. Am dedus noi pe urmă că l-au speriat cuvintele de nemulţumire ale Ralucăi faţă de comportamentul lui, uneori neastâmpărat, în timpul Sf. Liturghii. Sau cine ştie ce-o fi fost în căpşorul lui, poate glasul Emanuelei şi al Anei (prezent pe soundtrack-ul live al filmuleţelor realizate de Claudiu la mănăstire), cărora le duce negreşit dorul, i-a trezit nostalgii...

După-amiază Theodor a ascultat Für Elise de Beethoven şi a început deja s-o cânte la pian. Seara i-am citit (în engleză şi română) din Cartea întâi a Facerii – versiunea adaptată pentru copii. Theodor a vrut să ştie ce înseamnă frumuseţe. Pe oameni care văd nu poţi, adesea, să-i înveţi ce e frumosul – şi asta pentru că nu vor să vadă (=să priceapă) – cum atunci să poţi explica ce înseamnă frumuseţea unui copil nevăzător? Pe de altă parte, cum să vorbeşti despre frumuseţe câtă vreme beauty lies in the eye of the beholder?...Bringing up Theodor – what a challenge for us, his parents. And what a blessing, in deed - if we manage to see beyond the surface of things. Music – whose sound he seems to get more and more familiar with - can be a common ground, a common denominator, a common language when sight is missing.

A piece of heaven

Aici, la mănăstirea Şinca, icoanele (şi în general felul în care sunt concepute şi aranjate biserica, trapeza etc.) par – cum a spus Michel Quenot – adevărate „ferestre spre absolut”: nici o împestriţare, nici o aplecare spre folclorul manelist al adorării divine, spre ochiul evlaviei populare atât de omniprezent – vai – în mai toate bisericile „drept măritoare”.
Am întâlnit, în acest mic spaţiu de rugăciune, o femeie respectabilă, distinsă, care şi-a adus ca la un pelerinaj o rudă apropiată – un domn între două vârste, suferind (nu putea să meargă decât sprijinindu-se de cineva) şi nevăzător. Am ajutat-o să-l transporte până la racla cu moaştele Sfântului Nectarie, unde a reuşit să îngenunchieze.
Aici, într-un astfel de context, rugăciunea parcă e mai cu putere, iar seducţia Ortodoxiei (despre care vorbea şi Serghei Bulgakov, când recunoştea că pe el Ortodoxia nu atât l-a convins, cât l-a sedus) deplină. Totul pare să prindă sens. Într-adevăr, contextul dă textul...