Rătăciri

Start la Festivalul internaţional „Timişoara muzicală”. În deschidere muzicianulului Gabriel Banat i s-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare al Timişoarei” de către Primar, apoi – împreuna cu violonistul Gabriel Popa – a cântat un fragment din Concertul pentru două viori şi orchestră de Bach. A urmat Anotimpurile de Vivaldi (la vioară: Nina Karmon) şi Simfonia nr.3 op. 90 de Brahms. Sunt sigur că segmentul al treilea (Poco allegretto) l-am mai auzit într-un film, dar nu-mi amintesc unde anume. Dirijorul (Gottfried Rabl) a dirijat fragmentul din Bach şi Anotimpurile de la pupitrul unui clavecin.
Cu dl. Gabor am vorbit despre filmul lui Al. Tatos din 1978, Rătăcire, programat zilele acestea la TV. L-am văzut ultima oară atunci, la premieră (adică acum 30 de ani), însă îmi amintesc bine povestea: o fată (Ioana Pavelescu) îşi părăseşte prietenul român (Dan Nuţu) pentru un neamţ din RFG (Klaus Genke). Nu se adaptează în Germania, în vila imensă, luxoasă (dar neprimitoare) a socrilor ei şi se întoarce acasă. Ultima secvenţă (refilmată, la cererea autorităţilor PCR) prezintă explicit tineri zglobii dintr-o staţiune montană (Predeal, poate): eroina s-a repatriat cu succes. Dl. Gabor mi-a povestit despre fiul său (plecat în Canada de vreo zece ani), care i-a mărturisit că speră ca în următorii cinci ani (pe când băieţelul său va merge la şcoală) să revină în România, „ca să nu fie un dezrădăcinat”. Ubi bene, ibi patria.