Am dat fuga la câţiva km. de Timişoara, în parcul dendrologic de la Bazoş. Ne-am plimbat pe aleile lui câteva ore după amiază, Theodor a umblat desculţ prin iarbă şi toţi trei (plus my in-laws) am respirat aer curat, poluat din când în când de fumul câte unui drumeţ care nu s-a putut abţine să nu fumeze. Ne-a însoţit tot timpul cântecul păsărelelor, iar la final am auzit clar cântecul cucului. Pe drum spre casă ne-am oprit la o pensiune particulară pe marginea unui lac artificial, în apropiere de râul Bega. Ne-am ghiftuit cu ciorbă şi friptură de miel.
