Short pleasure, long lament

Ioan Gură de Aur despre cel ce alege durata efemeră a plăcerii şi despre roadele ei amare - apăsarea de lungă durată a remuşcării, a judecării lăuntrice de către nemiloasa conştiinţă-gâde: „Se osândeşte pe sine, n-are răgaz să răsufle - în pat, la masă, noaptea, adesea în vis, vede nălucirile păcatului său, are destinul lui Cain, este neliniştit şi plânge pe pământ - şi fără ca nimeni să ştie, duce în sine, fără încetare, un foc. Aceeaşi soartă au hrăpitorii şi tâlharii. Aceeaşi, lacomii şi, într-un cuvânt, toţi cei ce trăiesc în păcat. Iar să poţi cumpăra pe acest judecător lăuntric e cu neputinţă.” Or, in other words: Short pleasure, long lament.