Raluca a plecat spre Viena. De-acolo, către Bankok şi apoi Tai Pei. Blaga, cel din Inimile nu-s în noi, e mai aproape ca oricând.Chamber music 2night. Nişte “copii cuminţi” (după cum îi caracteriza d-na Maria, bătrânica simpatică pe care-o întâlnim mereu la concert) au cântat astă-seară Şostakovici (Cvartetul nr.8) şi Dvořak (Cvartetul american, op.96). Cvartetul lor - înfiinţat în 2007 - se numeşte Kammerstyl, iar ei sunt: Rafael Butaru (vioara I), Cătălina Costin (Vioara a II-a), Mihaela Tuţă (violă), Diana Ivaşcu (violoncel) şi au între 23 şi 28 de ani. Am recunoscut câteva armonii din partea a doua a cvartetului de Dvořak – le mai auzisem în splendidul film ceh (laureat cu Oscar pentru film străin, în 1996) de Jan Sverak, Kolya. I-am zărit pe d-nii Sorin Petrescu şi Sorin Dogariu. Theodor a stat smirnă. O altă bătrână a vrut să ştie dacă la bis au cântat din Piazzola. I-am răspuns că 99% cred că da. Îi spuneam în tramvai d-nei Maria că un singur cusur a avut spectacolul din seara asta: în pauza dintre Şostakovici şi Dvořak nişte femei s-au dus să fumeze. Fumul, desigur, a ajuns şi la spectatorii care au rămas, ca noi, pe scaune. Înţelegătoare (deşi n-a fumat niciodată), d-na Maria a replicat: Aşa sunt ei, plăcerea de a inhala fum în piept trebuie satisfăcută. Ceilalţi din jur nu mai contează. Într-un fel, asta e valabil – nu-i aşa? - pentru orice plăcere egoistă căreia, neavând voinţa necesară, nu-i putem rezista.
