Nopţile mamei

Te chinuie nesomnul,

Durerea în oase.

Ai aprinde lumina

Şi-ai coase.

Dar dorm

Doamna şi domnul.

Un glas tămăduitor

Te cheamă

În sat

Lângă grijile humii.

Ieşi la balcon cu teamă

Ca la marginea lumii.

Aduni până-n zori,

În pârg,

Spice de neodihnă.

Lumini pe târg:

Mirişte străină.

(Grigore Vieru)

Pe drum alb, pe drum verde

Pe drum alb, înzăpezit

Pleacă muma.

Pe drum verde înverzit

Vine draga.

S-o petrec pe cea plecând

pe drum alb?

S-o întâlnesc pe cea venind

Pe drum verde?

Două drumuri strânse-n tot –

Alb şi verde –

Împleti-le-aş şi nu pot

Cine poate?

Din inel, din flori de tei,

Gălbioară,

Se tot uită-n ochii mei

Suferinţa.

(Grigore Vieru)