Parcă Floriile de anul ăsta ni s-au părut mai vii, mai adevărate ca niciodată. Le-am primit şi trăit mai altfel, parcă fără o anume ... rezistenţă. Iar lecţia Sf. Părinţi în legătură cu topirea minţii în inimă ne-a fost – la toţi trei – nesperat de aproape, de „inteligibilă”. Îmbucurător de mulţi copii s-au împărtăşit azi la capelă, laolaltă cu mulţi adulţi. În cuvântul său, Pr. RN ne-a amintit că şi episodul Palm Sunday a fost şi încă este un scandal. A fost un scandal atunci când, potrivit textelor evanghelice, iudeii aveau cu totul alte aşteptări de la Hristos. (Aşa cum, peste aproape două mii de ani, Scriitorul şi Profesorul din Stalker mărturiseau că şi-l imaginau altfel pe cel care i-a călăuzit spre Zona unde se împlinea cea mai profundă dorinţă a omului. Dacă, fireşte, omul avea şi-o mărturisea cu credinţă.) Semnificaţia Floriilor – intrarea lui Iisus călare pe asin în Ierusalim este, aşadar, încă un prilej de poticnire pentru cei de azi care concep într-un anume fel pe Inginerul acestei lumi. Celorlalţi, care au izbutit să-şi spargă toţi idolii („inginerii”) până la unul şi au ajuns din „teişti”, „ateişti”, li se oferă – prin credinţă – acest „proiect”. Parte din el este, iată, această deloc glorioasă intrare în legendara cetate, a Hristosului călare pe măgar şi înconjurat de copii. Mesajul său, şi de astă dată, invită la transparenţă, la zdrobirea oricărei falsităţi, a oricărei note artificiale vizavi de „materialul” nostru uman. Invită la întreţinerea nevoii de a întreba – dar întrebări mântuitoare, nu iscoditoare, cu vicleşug. În predica sa, Pr. RN s-a folosit nu doar de pilde consacrate din tradiţia creştină, ci – aşa cum ne-a obişnuit – şi de înţelepciunea din lumea mare. Azi a făcut apel la tezaurul sapienţial nipon: un prinţ a căutat să-şi găsească o femeie cu care să se însoare şi a dat mulţime de seminţe de plante şi flori la diferite fete, cerându-le să le cultive cu mare grijă şi când o fi să dea rod să vină la el să-i arate isprava lor. Fetele aşa au făcut. În ziua aleasă, şi-au prezentat fiecare rodul muncii lor: plante şi flori care de care mai frumoase, mai colorate, mai plăcut mirositoare etc. Numai o singură fată s-a prezentat – spre râsul şi batjocura tuturor – fără nicio floare, cu ghiveciul umplut doar de pământ. Prinţul – spre mirarea celorlalte fete – pe ea a ales-o de nevastă, motivând că seminţele date fetelor erau în mod deliberat neroditoare. Iar fata aceasta, singura dintre toate, a îndrăznit să fie sinceră şi – soră bună cu Cenuşăreasa - să se prezinte cu rodul real înaintea prinţului.
De la Sf. Liturghie am plecat fiecare cu câteva ramuri înverzite de salcie şi apoi am fost - toţi trei, împreună cu Tatiana, Claudiu & Oana - la DD aka dirty Dognecea. Sat de deal-munte, Dognecea (în judeţul Caraş-Severin, lângă Bocşa) este străbătut de câteva pârâuri şi înconjurat de două lacuri - unul dintre ele fiind acoperit de nuferi, o parte din an. Din păcate însă, deşeuri, reziduuri, resturi alimentare etc. sunt (şi nu de ieri, de azi) parte din peisaj. Am făcut două ceasuri de drumeţie, traversând un deal şi apoi înconjurând lacul cu nuferi.
