video here
SPEAKER: Nu ştie cum arată pe hârtie o notă muzicală. Nu ştie cum arată un pian. Nu a văzut niciodată unul, deşi cântă la pian cu un talent ieşit din comun. Este vorba despre un băieţel nevăzător, căruia specialiştii îi prevăd o carieră strălucită în muzică.
ATMO: Theodor cântă la pian
Micul geniu se numeşte Theodor. Are şase ani. Cântă la pian de aproape patru ani, după ce părinţii şi-au dat seama, dintr-o întâmplare, că are ureche muzicală, iar mai târziu profesorul său i-a descoperit talentul ieşit din comun. În luna decembrie 2008 Theodor a avut ocazia să se prezinte şi în faţa marelui public: a urcat pe scenă pentru concertul de Crăciun de la Opera Naţională din Timişoara. Familia s-a pregătit cu mari emoţii de eveniment. Lumina reflectoarelor a fost precedată de multe repetiţii.
SINCRON: Raluca Rădulescu, mama
Garderoba lui a fost o încercare, a trebuit să îi căutăm ceva potrivit pentru scenă. El fiind mai micuţ de statură, toate hainele pluteau pe el, dar am colindat prin magazine şi într-un final i-am găsit, un costum care-i venea ca turnat .
Publicul a urmărit prestaţia lui Theodor mut de uimire şi a aplaudat frenetic minute-n şir micul geniu.
SINCRON: Raluca Rădulescu, mama
După spectacol au venit copilaşi la el în culise să îi ceară autografe, a fost un moment destul de special, am încercat, practic, el să ţină stiloul şi eu să îi ghidez mâna ca să scrie, să se semneze. Am încercat şi am reuşit. A fost ceva frumos, cred eu.
Mama lui Theodor a fost cea care l-a dus pe acesta la ore de pian, la profesorul de la care şi ea a luat, mai demult, ore de chitară. Totul a început ca o terapie prin muzică, dar profesorul şi-a dat seama foarte curând că micuţul a fost înzestrat cu un talent deosebit. A fost „fermecat” de copil încă de la prima întâlnire.
SINCRON: Mihai Jereb, profesor de terapie prin muzică, membru al orchestrei Operei Naţionale Timişoara
Nu am mers după ureche. Theodor ştie absolut tot ce cântă. Deci poate să spună intervalele pe care le cântă, să spună gama în care cântă, aude cromatic, deci spune la urcare diez, la coborâre spune bemol, are o inteligenţă muzicală ieşită din comun, are o memorie muzicală ieşită din comun.
Talentul lui Theodor nu se reduce la muzică. A învăţat foarte repede şi albafetul Braiille, într-un timp mai scurt decât alţi copii. Aceasta este părerea unui profesor, care predă scris-cititul la o şcoală pentru nevăzători de la Cluj-Napoca, şi tocmai se afla în vizită la familia Rădulescu.
SINCRON: Constantin Cristache, profesor
Un copil de clasa întâi poate să stăpânească alfabetul abia după un an de zile. Deci la Theodor e bine că le ştie aşa de bine de pe acuma, că de acum el va putea face exerciţii să le citească, să lege literele, şi asta este partea cea mai grea, nu învăţatul literelor, ci legatul lor.
ATMO: Theodor şi profesorul stau de vorbă
- H de la halva. Ştii ce e aia halva? Ai mâncat? – Nu. O să mănânc. – O să mănânci. Halvaua e ceva dulce şi bun. – Dar când o să mănânc? – Nu ştiu... Când o să înveţi să îl scrii bine pe H. Acuma hai să scriem pe maşinuţă. – 1, 2 şi 5? – Da, 1, 2 şi 5.
Muzica este în primul rând o terapie pentru cel mic. „O fereastră către lume”, crede tatăl său, care a cumpărat această pictură tocmai pentru că pare să prezinte lumea lui Theodor: întunericul în care trăieşte, şi micul geam luminos, pe care îl reprezintă pentru el muzica. Familia îl duce regulat la diferite concerte, şi este destul de optimistă în ceea ce priveşte viitorul său.
SINCRON: Marian Rădulescu, tatăl
Dacă va găsi un mentor sau un profesor care să îi înţeleagă, bineînţeles, particularităţile, talentul, calităţile sale, eu nădăjduiesc că va putea face performanţă în domeniul muzicii. Bineînţeles dacă va găsi un astfel de om, care să îl ducă mai departe.
SINCRON: Mihai Jereb, profesor de terapie prin muzică, membru al orchestrei Operei Naţionale Timişoara
...Până unde pot eu să îmi permit să îl ridic la un nivel la care consider eu că voi fi depăşit, atunci voi încerca să îl îndrum spre alţi profesori, care lucrează în Braille, care lucrează de mai demult cu astfel de copii. Mă gândesc că în Occident există şcoli speciale pentru aceşti copii cu dizabilităţi care manifestă mari disponibilităţi faţă de muzică.
Muzica nu cunoaşte limite. Nu cunoaşte vârstă, sex sau dizabilităţi. Theodor este un bun exemplu pentru asta. Merge la şcoală, învaţă să înoate, îţi poate spune imediat pe ce zi a săptămânii cade o dată exactă, îi place baigliul cu mac sau nucă, şi îl întreabă fără încetare pe tatăl său la ce concert vor merge data viitoare.
ATMO: Theodor cântă la pian
Reporter: Laslavic Tímea
Imaginea: Tasi János
Montajul: Cseresnyés Zsuzsanna
Timişoara
februarie 2009
Pentru Duna TV
