O, da. Urmează al 42-lea. An de care trebuie să ţin şi mai straşnic să nu plece, hoţomanul, aşa cum au plecat, grăbiţi, toţi cei dinaintea lui. Dar a fost o zi bună. După un duş rece (orele - curs practic - de educaţie rutieră), am început să tălmăcesc în română un documentar ceh (The Power of the Powerless) despre istoria cehă din ultimii cincizeci şi cinci de ani. Şi-am fost sunat sau vizitat sau contactat via messenger / SMS de familie (largo sensu), prieteni, cunoştinţe, elevi. Toţi din aceeaşi pricină şi cu acelaşi mesaj principal: „Many happy returns!”. La toţi care se ştiu involved le mulţumesc şi pe această cale.
Pentru intervalul dintre nodul 41 şi nodul 42 trag nădejdea să fiu mai sensible şi mai sensibil, mai îngăduitor, dar şi mai ferm (acolo unde trebuie), mai organizat, mai bun şi mai puţin risipitor. Un sumar rewind îmi spune că „al 41-lea”, an care tocmai s-a încheiat, a avut – pentru întreaga noastră familie (stricto sensu) happening şi bucurie. Care bucurie sperăm să rodească la primăvară, atunci când mugurii copacilor dau în floare. Până atunci trebuie … răbdare şi încredere. Mugurii nu se deschid cu deştele. De-aia nici nu vreau să măresc viteza. Dau play că-i mai frumos şi mai firesc aşa. Chiar nu doresc (de ce mi-aş dori?) un fast forward.
