Agape

Ne-am reunit la o agapă - duminică la ora şase (p.m.), la noi acasă - toţi cei prezenţi la ziua Tatianei, cu o săptămână în urmă. Am gătit la cuptor pulpă & sausages de porc şi pulpe de pui cu catrofi, morcovi şi felii de lămâie – stropite cu vin roşu de Recaş fabricat fără aportul chimiei. Am căutat astfel în viţă-de-vie, untdelemn şi grâu – apropo de „plantele civilizatoare” despre care scria Lucian Boia în cartea sa - adevărul chestiunilor existenţiale ce mi-au fost aruncate la plasă (de consoartă şi, respectiv, AE) înainte şi după reuniunea noastră amicală - ambele vizând aşezarea mea (noastră) duhovnicească în ecclesia („comunitatea credincioşilor”).

No doubt, they both gave me food for thought. It is me who is now supposed to do his homework, to chew things over, weigh and then make the right decision in order to get over the crisis (=test, trial, fortification) I have been in for a while. What is that homework about? It is, basically, about one issue: finding a confessor (or, should I say: the confessor) who can truly open my eyes to see the essence of things and not stumble again and again. But then, oughtn’t I prepare the ground properly for that encounter? I surely ought to.

Sf. Maxim Mărturisitorul (prăznuit azi) ne povăţuieşte de peste veacuri, azi şi pururea: Nu întrebuinţa rău ideile, ca să nu fii silit să întrebuinţezi rău şi lucrurile. Căci de nu păcătuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul.