The wild bunch

La prânz, pe când eram în troleibuz (mergeam să-l iau pe Theodor de la şcoală), un grup de tineri din Serbia au întrebat – în engleză – la ce staţie trebuie să coboare pentru stadion. Le-am răspuns şi am înţeles că seara va fi mare meci mare. Aşa a fost. Când am ajuns în parcarea de lângă Capitol/Catedrală mulţimi de suporteri turmentaţi şi zgomotoşi – un fel de wild bunch – asemenea mulţimii de microbişti din Reconstituirea lui Lucian Pintilie se îndreptau (dimpreună cu camioane ticsite cu jandarmi şi poliţişti) spre stadionul unde echipa locală urma să joace o partidă (în nocturnă) cu Partizan Belgrad. Noi am mers - la propriu şi la figurat – într-o direcţie opusă: ne îndreptam spre filarmonică, unde se desfăşura un recital de muzică de cameră (Gabriel Popa – violin; Alexandra Guţu – cello; Sorin Dogariu – piano). S-a cântat din Vivaldi-Bazelaire: Il pastor fido; Marchand-Bazelarie: Suita; Dancla: Duo pe teme din opera Don Juan de Mozart; Lutoslawski: Bukolika; Cornelia Tăutu: Rota II; Piazzolla: Anotimpurile.