-Numele şi prenumele?-Eu.
-Anul de naştere?
-Cel mai tânăr an:
când se iubeau
părinţii mei.
-Originea?
-Ar şi semăn
Dealul cel din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.
-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.
-Părinţii?
-Am numai mamă.
-Numele mamei?
-Mama.
-Ocupaţia ei?
-Aşteaptă.
-Ai fost supus
Judecăţii vreodată?
-Am stat nişte ani închis
În mine.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
În pământ străin. Anul 1945.
(Grigore Vieru, † 2009)
4 comments:
D-zeu sa il odihneasca ! pacat de moartea lui cauzata de un stupid accident ,Nu stiu de ce azi nu mai suntem parca capabili a detecta si urma repere adevarate decat odata descoperind moartea lor si implicit realizand ca nu mai putem face nimic nici pentru noi nici pentru ei . mihai
Pai e vorba despre mintea aia de pe urma...
noi romanii avem mari tare ..ne place scandalul desi nu suntem mai rai decat altii,nu pot sa nu ma gandesc la tot circul facut cu ocaziei mortii unui handbalist roman ,stii povestea nu ? habar nu am avut cine e , dupa incident au dat pana si casetele video al omorului, am refuzat sa ma uit mi se parea o impietate fata de el .Pun pariu ca nu se va mai scrie nimik de el , avem oamenii de valoare pe care ii ucidem cu indiferenta , cand nu mai sunt ne smulgem parul .cica fiecare neam isi merita soarta , asta mi-a spus-o o evreica acu niste ani , ma gandesc si acum la asta sa o inteleg pe deplin .poate nu e nimik de inteles...bonne nuit,
Asa e. Construim statui (nu intotdeauna din piatra, uneori chiar de nisip) abia dupa ce 'modelele' au murit...
Post a Comment