Voglio e non vorrei

Nu mai pricep nimic. Dar poate că logica aceea pe care o chem în ajutor nu mai funcţionează. Un moderator TV cu „un show păcătos” dat în grijă declară acum - într-un interviu publicat de o revistă ce anunţă programele TV - că actualele vedete de la noi sunt „vedete din inerţie”, că „n-au nimic în spate, n-au nicio bază, şi de aceea suntem noi înjuraţi, că de ce-i promovăm”. Dar, zice acest lider de audienţă pe segmentul său orar, „dacă toată societatea i-ar respinge, am fi într-adevăr pe drumul cel bun. Însă sunt doar câteva voci care ne înjură, şi o fac pe bună dreptate”. ... Halal mărturisire. Adică, pe de o parte bravo celor care – foarte puţini la număr, deci insignifianţi la rating – îi înjură pe cei care, asemenea lui, promovează scandalagiii, farseurii şi mahalagiii care „n-au ce să arate altceva, decât să se facă de râs”. Pe de altă parte, tot el zice că, deşi „s-a degradat foarte mult divertismentul” şi că „ar trebui oprită această prostituţie profesională”, se va axa în continuare pe scandaluri şi va livra ce doresc spectatorii. Spectatorii care fac rating, evident. Şi totuşi, în această ambiguitate şi dualitate fatală, alunecoasă (Voglio e non vorrei), pare să se scalde însăşi condiţia umană dintotdeauna. Pentru că brânza-i pe bani, cei din televiziune vor să rămână acolo, să apară pe sticlă. Iar atunci trebuie să joace după cum le dictează „profeţii” şi „vizionarii” care, ca DD de la zeroteve, ştiu să simtă cel mai bine ce vrea lumea să vadă. Şi, din când în când, ca să arate că neuronul nu li s-a atrofiat cu totul, dau interviuri în publicaţii de mare tiraj în care – ca Teo acum câteva luni – afirmă că n-ar prea vrea să coboare atât de jos ştacheta, dar...: „Suntem toţi nişte măscărici demni de scârbă, care venim şi ne schimonosim la televizor, tragem nişte filosofii în care nici măcar noi nu credem, plecăm acasă şi avem exact aceleaşi probleme ca şi oamenii obişnuiţi.”