Astăzi primim de la Claudiu câteva înregistrări video pe care le-a făcut el zilele trecute în timp ce ne aflam în chilia Pr. Teofil. Toate bune şi frumoase (Theodor îi cântă Părintelui Teofil Odă bucuriei, Părintele ne povesteşte întâmplări din copilăria sa) până când Raluca îî spune Părintelui că Theodor nu ascultă tocmai smirnă Sfânta Liturghie şi îi cere sfatul. La care Părintele zice aşa: Nu-l ţineţi atâta timp acolo, slujbele ortodoxe sunt pentru oameni mari. Mai scoateţi-l din biserică, mai aduceţi-l până se obişnuieşte...Ei bine, deodată, la auzul vorbelor Părintelui, faţa lui Theodor se schimonoseşte şi începe să plângă. N-a vrut să ne spună în niciun chip de ce a plâns. Am dedus noi pe urmă că l-au speriat cuvintele de nemulţumire ale Ralucăi faţă de comportamentul lui, uneori neastâmpărat, în timpul Sf. Liturghii. Sau cine ştie ce-o fi fost în căpşorul lui, poate glasul Emanuelei şi al Anei (prezent pe soundtrack-ul live al filmuleţelor realizate de Claudiu la mănăstire), cărora le duce negreşit dorul, i-a trezit nostalgii...
După-amiază Theodor a ascultat Für Elise de Beethoven şi a început deja s-o cânte la pian. Seara i-am citit (în engleză şi română) din Cartea întâi a Facerii – versiunea adaptată pentru copii. Theodor a vrut să ştie ce înseamnă frumuseţe. Pe oameni care văd nu poţi, adesea, să-i înveţi ce e frumosul – şi asta pentru că nu vor să vadă (=să priceapă) – cum atunci să poţi explica ce înseamnă frumuseţea unui copil nevăzător? Pe de altă parte, cum să vorbeşti despre frumuseţe câtă vreme beauty lies in the eye of the beholder?...Bringing up Theodor – what a challenge for us, his parents. And what a blessing, in deed - if we manage to see beyond the surface of things. Music – whose sound he seems to get more and more familiar with - can be a common ground, a common denominator, a common language when sight is missing.
No comments:
Post a Comment