To & fro

M-am gândit şi azi la zbaterea omului modern (post renascentist, mai ales), care face naveta între lumina Taborului (a energiilor necreate, despre care se scrie în Scripturi) şi lumina adusă în lume de reprezentanţii înşelătorului curentul iluminist (enciclopedism, revoluţia industrială, apariţia ziarelor şi revistelor etc.), atunci când etichetează apodictic perioada cuprinsă între Antichitate şi Renaştere drept „ev întunecat”. În zona filmului, un personaj – mai mult decât altele – îmi pare acum că îşi asumă integral această zbatere: Călăuza (Stalkerul) din filmul lui Tarkovski (Stalker, 1979). Ziua de azi – The Feast of Transfiguration – a fost o zi a spaţiului taboric par excellence. Versurile lui Ioan Alexandru („ne-am îmbrăcat curat de sărbători / gura ne e numai imnuri şi slăvire / pace în cer şi pace între oameni / în toţi şi-n toate pace, slavă Ţie”) ne-au însoţit de dimineaţă paşii spre biserică – spre singurul lăcaş ortodox din Timişoara ce găzduieşte o catapeteasmă mai presus de cuvânt – la slujba de Schimbare la Faţă. Când am ajuns acolo am aflat că liturghia începuse (din motive obiective) cu aproape două ceasuri mai devreme. Am prins, totuşi, momentul cuminecării – Theodor a fost printre ultimii care s-au împărtăşit - şi rugăciunile de încheiere. Încă o dată mi s-a părut că „rugăciunea împreună” de la bisericuţa de lângă POLTIM are o „orchestrare” aparte în lumea ortodoxă a urbei şi nu numai. Sunet şi imagine, împreună cu detaliile cele mai mici privitoare la felul în care este împodobit lăcaşul de cult, îmi par rupte dintr-alt „film”. Par însuşi „negativul” filmului, „matriţa” uitată şi nefolosită, după care ar trebui să se modeleze (şi la care s-ar cuveni să ia seamă) toate celelalte biserici „dreptmăritoare" ce susţin că sunt „pre-Reformation Church". În acest sens, bisericuţa – bine gospodărită şi cinsită, fără împestriţări şi urme de „evlavie populară” - pe care cu fondness o frecventez de fiecare dată nu prea e - după mine - ortodoxă. Deşi unii ar spune că este „exagerat de ortodoxă” şi neprietenă cu duhul lumii de azi (ecumenismul), desuetă, tradiţionalistă etc. - dacă ortodox a ajuns să însemne, mereu peiorativ, aproape orice. În cazul ăsta se adevereşte, pentru încă o dată, proorocirea Sf. Antonie cel Mare: “A time is coming when people will go mad, and when they see someone who is not mad, they will attack them saying, ‘You are mad, you are not like us.’”