Who?Where?Why?What?

Acum o săptămână eram toţi şapte (noi trei, Claudiu, Alexandra, Emanuela şi Ana) în chilia Pr. Teofil de la Sâmbăta de Sus. La un moment dat, Emanuela îl întreabă ce amintiri are din copilărie, de când era un ţânc. Eram un zvăpăiat – spune Părintele – şi unul dintre vecini i-a şi spus bunicii: Nănaşă, aista nu-i botezat bine. Popa nu i le-o cetit pe tăte. Mai trebe botezat o dată...Mă gândesc la botezul meu „de urgenţă” (mă îmbolnăvisem) şi oarecum pe neve, cu mama pe post de naş/naşă (bunicii din partea tatălui nu au privit cu ochi buni prezenţa preotului în casă). Pe atunci era la modă să nu se mai cunune oamenii şi la biserică, iar părinţii mei – care încă nu se despărţiseră for ever – au ţinut pasul cu moda. Mi-am amintit şi de botezul (tot în stare de emergency) lui Theodor - la spital mai întâi (la secţia de născuţi prematuri, unde Theodor şi Raluca au stat internaţi aproape două luni) şi apoi reluat, cu vreme, în biserică. Spre deosebire de noi (de mine şi de Raluca) Theodor – din fericire - a descoperit cadrul liturgic (prin participarea la slujbele bisericeşti şi cuminecare) mult mai repede. Astă-seară am trecut (cu Emanuela) pe la PS şi, vreme de un ceas jumate, am asistat la un fel de cateheză-seminar ad-hoc, cu Theodor în braţele lui PS punându-i întrebări peste întrebări de o candoare dezarmantă: cine e Născătoarea de Dumnezeu, cine e Dumnezeu, ce-nseamnă: Duh, pomeneşte, se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu, ce-i aia mântuire, rob, trup şi sânge, preot etc. – toate subiecte de discuţie vrednice de un seminar teologic de şcoală superioară. PS i-a răspuns cu îndelungă răbdare la toate întrebările, mai făcând câte o pauză - şi atunci îl ţinea în braţe sau îl rotea ca pe un avion în miniatură (ca în ziua serbării de Crăciun de la grădiniţă) ori îl punea să-i cânte şi să-i recite poezii. În seara asta, din repertoriul lui Theodor nu au lipsit câteva highlights din Sf. Liturghie (Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Tatăl nostru, Ţie,Doamne), melodii pentru copii învăţate la grădiniţă, nişte poezii şi – la rugămintea mea – Vechiul ceas.

De dimineaţă (pe un polei ce-a transformat străzile Timişoarei în patinoar natural) am fost la slujba de Bobotează de la catedrala din Sinaia, unde a slujit PS. Lumea grămadă aştepta afară ceasuri întregi să ia aghiasmă. La ieşire, fiecare îşi croia drum prin mulţime după măsura bunului simţ de care dispunea. Şi asta în ciuda îndemnurilor la bună purtare şi calm adresate mult prea numeroşilor enoriaşi de PS şi de preotul paroh. După Sf. Liturghie am mers toţi trei, plus Emanuela, acasă la Claudiu şi Alexandra. Au gătit un prânz delicios, iar Claudiu i-a dăruit lui Theodor – spre bucuria lui - un fluier.