skip to main |
skip to sidebar
A murit deunăzi, de cancer, poetul, dramaturgul şi eseistul englez Harold Pinter, de numele căruia asociez mai întâi piesa de teatru Betrayal, dar şi filmele Accident şi The French Lieutenent’s Woman, ale căror scenarii le semnase (ultimul fiind o adaptare după romanul omonim de John Fowles). Atmosfera conjugală apăsătoare, de secrets and lies, din Betrayal avea să-mi amintească de intriga din Offret – ultiimul (şi cel mai cehovian) film regizat de Tarkovski. Temele majore ale creaţiei sale - singurătatea, alienarea, dezintegrarea – îi străbat piesele în care personajele sunt copleşite de tulburare şi de sentimentul dureros al despărţirii, al pierderii ireparabile a unei prietenii, a unei legături matrimoniale etc. Background-ul său etnic (Pinter provenea dintr-o familie de evrei polonezi şi ucrainieni) avea să-şi pună definitiv amprenta asupra creaţiei sale străbătute kafkian de sentimentul acut al absurdului.
Dacă în teatru este apreciat drept un nou Beckett, în politică Pinter a militat susţinut împotriva încălcării drepturilor omului, având o poziţie anti-americană în cazul invaziilor americane din ultima perioadă.
No comments:
Post a Comment