Scrisoare catre tata

Kafka – Scrisoare către tata: „Deznădejdea e specialitatea mea...N-am stat niciodată de vorbă deschis, n-am avut în nici vreun alt fel sentimentul vieţii de familie; între noi ceva nu e în ordine, şi tu ai contribuit la a crea situaţia asta, însă fără să porţi vreo vină. Am fost un copil timid, încăpăţânat, dar nu pot crede că aş fi fost deosebit de greu de manevrat, nu pot să cred că un cuvânt prietenos, o privire bună nu m-ar fi determinat să fac tot ce s-ar fi dorit din partea mea să fac. Aş fi avut nevoie de puţină încurajare, de puţină prietenie, de o oarecare uşurare a propriului meu drum, şi în loc de toate acestea tu mi-ai închis drumul. Dezamăgirile pe care le provocai în copilul care eram atunci loveau în însuşi miezul fiinţei mele. În scrisul meu era vorba despre tine, nu făceam acolo decât să mă tângui pentru lucrurile pentru care nu mă puteam tângui la pieptul tău.”...