Am reascultat Simfonia a IX-a de Beethoven (alături de Theodor şi de mama) în deschiderea oficială a noii stagiuni de la Filarmonică. Sala - aproape plină (în jur de 1000 de spectatori). La un moment dat, un suflător (cornist, cred) a falsat, spulberând - preţ de o clipă - iluzia desăvârşirii pe care ţi-o transmite această capodoperă.
Înainte de spectacol am zărit a living statue (semn că ne-am mai apropiat cu un pas de occident) în faţa cinematografului ultracentral, Timiş. Mă rog, ce-a mai rămas din el. Eheee…où sont les neiges d'antan, când mă apropiam de acest loc (cinematograful a fost inaugurat în februarie 1983) plin de emoţia vizionării unui nou film, dornic să admir posterele cu filmele din programul curent sau ale celor ce aveau să ruleze în săptămânile următoare? … Azi e un loc falimentar, congelator iarna şi cuptor vara. Nu mai are niciun appeal însă în el continuă să se mai proiecteze (pentru câtă vreme?) filme comerciale americane de tip junk.
No comments:
Post a Comment