şi afirm asta ştiind că destui
vor strâmba din nas...
pielea ei ştie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de ţărână,
înteleg constelaţiile, raiul şi iadul,
bucuria şi nefericirea;
mersul pe jos prin mine însumi
îmi face din ce în ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui său
care face să pălească marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...
femeia este singurul lucru care contează
cu trupul ei în braţe
poţi traversa un ocean
chiar dacă nu ştii să înoţi
decât în apele ochilor ei
fără femeie
limuzina noastră este o căruţă hodorogită
contul la bancă scade chiar dacă este în creştere
prietenii sunt
plini de pojarul trdării,
în vinul scump mişcă mormolocii
o ai
îţi cântă privighetoarea în coşul pieptului
te îmbraci în haine de puşcărie fericit
cum ai pleca la nuntă,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar dacă-ţi fluieră vântul prin găicile sociale:
te calcă trenul
şi o şoaptă dacă ţi-a rămas întreagă
parcurgi literele numelui ei
gata să urzeşti planuri de viitor
când de aproape te pândeşte o morgă de lux
femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi înlocuit decât de sinele său
pielea ei ştie toate graiurile
fericirii universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi învingem crizele mondiale
iată de ce cred că
ştiinţa ei
de-a ne face fericiţi sau nefericiţi
îi dă dreptul la titlul de
doctor honoris cauza
al complicatei noastre algebre sufleteşti
femeia domnilor - pentru a nu vă plictisi -
femeia cu pielea ei
care ne învaţă alfabetul orbilor,
cu mereu întoarsele ceşti ale sânilor
în care noi nu ghicim niciodată, nimic,
femeia
cu toata argintăria surâsului său
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care contează
domnilor
(Lucian Avramescu)
No comments:
Post a Comment