Much ado about nothing

Citeam, într-un interviu dat de H.R.Patapievici prin anul 2000, că „omul recent” are o cu totul altă înţelegere a unor norme morale faţă de, să zicem, „omul tradiţional”. Iată, spune HRP, acum adulterul nu mai este o crimă, un delict, aşa cum era cândva. Raportarea la ceea ce înseamnă ucidere a rămas însă aceeaşi. În privinţa delaţiunii, ce s­ă mai vorbim. Este normal atât să torni, cât şi să ascunzi, să tăinuieşti turnătoriile. Astăzi citesc în presă că s-a dizolvat CNSAS. Altfel spus, mulţi dintre politicienii care au profitat de pe urma vechiului regim (şi care se temeau de eventuale dezvăluiri) pot dormi liniştiţi. N-o spun eu, ci Mircea-fă-te-că-lucrezi, care în decembrie 1989 punea (alături de alţii) ţara la cale. Se şterge cu buretele ce-a fost. Ce-a mai rămas de şters. De fapt se vopseşte cu alb peste straturi groase de noroi. Secvenţă-rapel: în Prea târziu (Lucian Pintilie, 1996), un procuror incomod din provincie (Răzvan Vasilescu) este chemat la muştruluială de „statostele” său (Florin Călinescu) de la centru, din Bucureşti. Scena este filmată undeva printre rafturile de dosare ale Securităţii sau – aşa cum insinuează Pintilie - ce-a mai rămas din ele. Apărută parcă să omagieze această „nouă victorie” a „bravilor luptători roşii” asupra „trădătorilor de reacţionari”, ediţia specială (de săptămâna trecută) a JN readuce atenţiei publicului - masterate şi în condiţii tehnice superioare - câţiva din psalmii epocii comuniste, în interpretarea Ansamblului Doina al Armatei. I-am reascultat şi eu, după mai bine de 18 ani, pentru prima oară „în libertate” şi din proprie iniţiativă. Dacă aş face abstracţie de continuitatea (şi metamorfozarea) mentalităţii de atunci în degringolada actuală, mai că aş spune că sound-ul acelor cântece „patriotice şi revoluţionare” îmi trezeşte nostalgii.

...S-a mai terminat un semestru de şcoală. Timpul, de la o vreme, parcă zboară tot mai repede. Cu numai câteva săptămâni în urmă aşteptam Crăciunul, acum simt deja că ziua s-a mărit (dimineaţa la 7 cerul e mai luminos, la fel seara la 5), urmează patru săptămâni de februarie şi martie e-aici. Apoi Paştele şi vara. Şi tot aşa...La şcoală s-a mai bifat un consiliu - aceleaşi pricini de dojenire a unor dascăli „prea exigenţi” pentru „decalajul prea mare dintre cerinţele profesorilor – de la aceeaşi materie - la evaluare”. În fond, much ado about nothing: la vară o să rămână oricum prea puţini elevi restanţieri (faţă de câţi ar trebui) pentru sesiunea din toamnă.