Organ music

Seara, concert, în Aula Magna a Universităţii de Vest, unde am audiat (alături de alţi, probabil, 25 de spectatori) un interesant concert de orgă (interpret: Steffen Schlandt). În program: lucrări din secolele XVI, XVII şi XVIII. Pe parcursul concertului s-a desfăşurat non stop un slide show în Power Point cu imagini din diverse biserici catolice şi reformate (sau numai reformate?), cu multe detalii baroce etc. Theodor a stat nemişcat. Aula Magna are faţă nouă: fotolii confortabile, instalaţie de sunet performantă, look modern. Mi-am amintit de serile în care – cu ani în urmă – vizionam aici filme de cinematecă selecţionate de profesorul Nicolae Ţăranu şi, în vara lui 1993, de mine (înainte să încep organizarea serilor de film de la Cinema Studio). Cu dl. Ţăranu m-am întâlnit ieri, pe când mă întorceam de la sediul TVR Timişoara. Mi-a vorbit despre posibilul sfârşit al erei americane în economie, datorită exacerbării anomaliilor din paradigma postmodernă.

M-am apucat de traducrea în engleză a unui film documentar (de 50 min.) realizat la TVR Timişoara: o poveste despre o familie ce are 18 copii. Interviuri, confesiuni, tipologii, cadre din natură şi mai presus de toate atmosfera copleşitoare de familie, sentimentul de a face parte dintr-o mare familie. De fapt, de a face parte dintr-o familie. E drept, personajele feminine ale filmului, în marea lor majoritate purtau (deloc întâmplător) batic pe cap şi aveau preocupări care mi-au fost şi-mi sunt străine (precum creşterea animalelor sau tăiatul lemnelor în pădure), totuşi nu mi-am putut reţine un gând: e mare lucru să ai o familie. E, probabil, mare lucru să aparţii unei numeroase familii. Şi – life, the great teacher, has taught me – e şi mai mare lucru să îţi păstrezi familia pe care-o ai. Până-n pânzele albe.

Azi, prăznuirea celor Trei ierarhi.