Ken Lee

Recitalul de marţi, la sala Ion Vidu: pian (Viorica Boerescu) şi vioară (Sebastian Tegzeşiu). În program: Brahms (Sonata nr.2, op.100); Grieg (Sonata nr.3, op.45) şi George Enescu (Sonata nr.3, op.25, În caracter popular românesc). Theodor, nedormind azi la grădiniţă, a aţipit în timpul sonatei de Brahms şi s-a trezit abia la sfârşit. Ne folosim de jucăriile preferate ale lui Theodor (pe care nu i le-am mai dat vreo câteva săptămâni, fiindcă devenise dependent de ele) – Elianne şi cilindrul – pentru a-l motiva să ne asculte. De mici suntem duşi cu zăhărelul până închidem ochii. Adulmecarea e aceeaşi, numai numele zăhărelului se schimbă.
Primesc pe mail un clip decupat dintr-un concurs TV gen Megastar (ex Steaua fără nume) din, parcă, Bulgaria. O interpretă ce arată de la o poştă a ţoapă pretinde că ştie să cânte (în engleză!) melodia lui Mariah Carey Can’t Live Without You. Şi-ncepe a behăi într-o engleză chinuită rău: Ken Lee tulibu dibu douchoo / Ken Lee meju more...Dincolo de anecdotă, rămâne o constatare: România (şi nu numai) e pe mâna boierilor analfabeţi care, asemeni acestei fandosite, îţi răspund – fără cea mai mică ezitare – în faţă (după ce ţi-au chinuit urechile) că au cântat în engleză. Este era lor – o nouă eră a ticăloşilor. Pline sunt emisiunile TV de agramaţi cu ifose ce pe de-asupra mai au un ritm de înmulţire ceva de speriat. Nimic n-a mai rămas necucerit de ei – au ajuns suverani peste tot şi toate.