De Paşti am reuşit să evităm tabloul de coşmar zugrăvit în tuşe exacte de criticul Dan C. Mihăilescu: „isteria cumplită cu care mai cu seamă bucureştenii au ajuns să trăiască sărbătorile, furia sălbatică, nesaţiul animalic, hârjonelile erotice dintre tineri, îmbulzeala cotropitoare, mirosurile infernale, agresiunea latentă a masei „zoologice“, slujba rostită adeseori ininteligibil, înghesuiala, călcatul pe picioare, bârfitul, certurile sau chiar înjurăturile din timpul slujbei”, iar Duminică am mers la mama la masă (it was a very pleasant visit), apoi la my in-laws. Ne-am întâlnit şi cu Mr. James Bond (aka Nae) & his charming daughter, Diana. Am ieşit cu ei la plimbare în păduricea din faţa apartamentului de pe str. Versului, unde am locuit între 2001-2007. În parc am schimbat câteva vorbe cu o mai veche cunoştinţă, Caius, care e dascăl de fizică şi se juca ping-pong cu băiatul lui. Ne-a sunat maestrul Dan Voinea cu felicitările aferente. La mama acasă am apucat să petrec nişte timp în faţa televizorului (singurele ore pe săptămână, noi neavând aparat TV): finalul unui show cu Julio Iglesias (who is not really my cup of tea), un episod din serialul documentar al lui Grigore Leşe despre tradiţiile de Paşti în Maramureş, capodopera lui Chaplin din 1931, City Lights şi episodul din ciclul Remix Underground dedicat lui Ilie Stepan, cu înregistrări audio-video decupate din albumele Sensul vieţii şi Undeva în Europa, precum şi din albumul pe care-l are acum în pregătire.
Îmi amintesc că am văzut pentru prima oară City Lights (singurul film mut prezent în top ten-ul ad-hoc alcătuit de Andrei Tarkovski, în 1972) pe când aveam vreo 8 ani. Atunci cred că aveam să aflu – ca un preview sau foretaste – ce înseamnă să fii physically blind. Trebuie că am refuzat să cred că aşa ceva este cu putinţă. Sfârşitul melodramatic, oricum, m-a impresionat încă de pe-atunci: vânzătoarea de flori (devenită, la final, proprietara unei elegante florării) îl recunoaşte – după ce şi-a (re)căpătat vederea în urma unei complicate operaţii - pe binefăcătorul ei (vagabondul Charlot) după pipăit. Acesta i-a oferit o sumă impresionantă de bani din milă. O milă (charity) înţeleasă nobil, „participativ”. Is it you? – întreabă ea, simţindu-i prezenţa tactil. Charlot, cu rozându-şi unghiile de emoţie (şi ghicindu-i oarecum dezamăgirea din priviri atunci când ea îi vede chipul non-attractive şi zdrenţele în care era îmbrăcat), dă din cap că da.
6 comments:
ei bine, cristos a inviat si tin sa il multumesc: intr-un fel, de la nasterea net-ului, asta trebuie sa fie cea mai importanta descoperire pentru mine - am dat aici la tine de aproape toata discografia enescu! – am mai gasit ceva pe youtube tot prin tine, dar aici e un festin; asa ca am ascultat cu emotie niste bucati pe care le ascultam cu la fel de mare emotie acum, cat sa fie?, mai bine de 20 de ani, prin 85, 86, cred ca atunci descopeream sound-ul cu pricina, aveam 14-15 ani, cu “mociorita”, apoi un pic mai tarziu rezerva la start, incercam sa imi conving amicii sa asculte – sa mearga la film de fapt, ca altminteri unde sa asculti? Sau sa fie atenti ela genericle tv si inserturi la radio;
tocmai am reascultat tema din pepe si fifi, haunting de-a dreptul, anyway, nu stiu prin ce increngatura inextricabila de conexiuni am ajuns la site-ul tau ( am dat peste un cantec al sorinai moldvai si de acolo, tot scormonind, ajung la tine), dar e minunat! E cam tarziu acum si cum netul nu pleaca de aici – (asta ii e felul, e statornic si intr-un fel, etern, nu prea mai poti disparea de aici o data intrat) am timp si maine de auditii!
Inca un gand - eram asta vara in mikonos, undeva un club cu vedere spre mare cum sunt in mica venetie, noapte, un cocktail pentru ea o bere pentur mine, si din difuzoare izbucneste invisible movies, si ii spun prietenei mele, perfect timing, nici sa fi gandit un playlist nu aveam ceva mai potrivit; si comentam amandoi, ce chestie, pe Adrian Enescu il gaseai prin manualele de muzica de clasa 5-6, era acolo o fraza despre “ compozitori de muzica electronica” – imi amintest perfect, si, sfert de veac mai tarziu – iata pe unde ne dat sa il auzim, multumesc inca o data;
marius
adevarat a-nviat! mesajul tau este cel mai frumos cadou de Paste pentru...acest blog :)
piesele selectate din creatia lui AE sunt, e drept, reprezentative, insa am ales doar o singura secventa sonora dintr-un soundtrack AE. deci, in realitate, festinul (cum zici) e mult mai bogat. daca vrei iti trimit si restul prin, sa zicem, skype.
'filmul' apropierii tale de muzica lui AE seamana destul de mult cu ceea ce am trait si eu prin aceeasi ani 80, doar ca, in cazul meu, inainte de REZERVA LA START erau - cronologic - CONCURS, PAS IN DOI, DREPTATE IN LANTURI etc.
da, si mie mi s-a intamplat sa dau peste difuzari cu "Invisible movies" pe cand eram la...oftalmolog o data, in Dublin (la un centru informational pentru turisti) alta data etc. si la fel cu secvente celebre orchestrate de el pentru ENIGMA.
eu imi amintesc ca am gasit numele lui in manualul de muzica de clasa a VIII-a, dar la sectiunea muzica usoara.
auditie placuta in continuare si sper sa ne mai auzim.
marian
marian,
‘neata, acum sunt la birou – stiu ca nu se face, dar profirt de zilele astea linistite sa mai asez lucrurile – si imi servesc link-uri in favorites sa imi fac accessibila muzica proaspat (re)descoperita; am nevoie de ea la birou, e inspiring. Sigur, m-ar ajuta enorm sa gasesc o formula de auditie mai decenta, un mp3,etc, contez pe tine!
da, cred ca in manualule cu pricina era la muzica usoara, vai ce termen!, nu putea fi altundeva – aveam un professor de muzica cantaret de nai, ceausu, scosese si un electrecord, un amator prefesionist, sa-i zic asa, si ne punea la pick up, george enescu – good stuff, rapsodiile, dar ne cam plictiseam, desi el ne atragea atentia cand intra un pasaj, cand intra altul, fetele crosetau in clasa, iar unii dintre noi cereau iris cred ( scosesera deja primul disc), dar el se incapatana cu muzica lui si mai si scotea naiul, canta insufletit. Aveam un amic bun, canta si el la nai, lua ore cu ceausu, iar eu il acompaniam la o orga micuta, casio, ABSOLUT MICUTA, de buzunar, era adusa din Italia, la care descoperisem cum puteai sa creezi milioana de sounduri, si ma jucam si eu- era bine ca puteam inregistra melodiile nota cu nota, si apoi replay, stiu ca “modulam” muzica, daca asta e termenul corect, cu palma in difuzoare; ce ne mai descatusam pe ciocarlie!
Nice to remember.
Mai imi amintesc ca veneam la meditatii la bucuresti ( stateam in valcea) cu 2 colege dragute, era prin aceiasi ani 87-89, cam prostute e drept, dar, hei, era matematica, in rest placute, si asta era important, pt ca aveam de mers 4 ore la dus, 4 ore la intors sin e luam casetofonul cu noi, ascultam si comentam, vreau sa cred ca le-am format gusturi musicale bune, desi protestau pe atunci, hi hi, dar alta era povestea: nimerim intr-o seara: l a intoarcere, intra in compartiment un nene dragut de la radio, ioanid, ( ultima ora l-am auzit prezentand muzica dimineata prin 91’92); si ramane la noi , la urma urmei aici aveam 2 fete dragute si muzica buna, se prezinta si ne castiga rapid atentia, probabil ne citeste aviditatea de afla informatii, si ne tot povesteste despre culisele muzicii usoare – 4 ore – el mergea la calimanesti, dincolo de valcea. Fetele tot intrebau de daminescu, de cotabita, de angela similea, de, cum o cheama, vedeta de la italieni, Ramona badescu!, “ frumoasa fata” zice el, e din craiova – anul era 87, 88. Povestea de toate, desigur ca nu rezista tentatiei sa mai infloreasca – ne povestea cum l-au “raschetat” baietii pe fata pe daminescu, cum angela a avut un accident, ce mai, eram noi trei acolo, 6 ochi mari si uimiti. Am fi vrut sa fie toti prietenii cu noi, sa fie partasi la ce aflam noi acolo ( a doua zi dimineata, cand am intrat in clasa erau toti ciorchine in jurul fetelor care incepusera sa ciripeasca); Desigur, l-am intrebat de enescu si ioanid a plescait din buze, da, altceva. Spunea ca trebuie sa fie ruda cu enescu cel mare, nepot ceva, si ca are telefonul lui in agenda, tot scormonea prin agenda; asta imi amintesc;
Hai ca mai vorbim!
marius
Marius, faine povesti scrii! dar daca vrei sa-ti trimit mp3 cu muzica de AE ma tem ca trebuie sa comiti o indiscretie: am nevoie de id-ul tau :)) ca altfel nu stiu incotro sa le expediez.
de valcea ma leaga si pe mine cateva amintiri. prin februarie 1988, pe cand ma intorceam de la bucuresti cu ultimul numar al SLAST (suplimentul literar & artistic al scanteii tineretului) in care, la 'posta NEsecreta a redactiei' mi-a raspuns chiar Lucian Avramescu (textierul cantecelor lui AE intre 1985-1989), mi-am vizitat cel mai apropiat coleg de liceu - facea armata acolo.apoi am mai fost pe la manastirea Frasinei de cateva ori (incepand cu 1996) sa-l vizitez pe fostul actor devenit monah, Dragos Paslaru, la care tin mult.
ce mai fac oare fostele tale colege? nu de alta, dar dupa 1990 parca a dat strechea in toti (exceptiile confirma regula): numai manele, telenovele, filme-conserva americane, fitze si fasoane...sper ca fetele tale (:-) sa fi urmat un alt curs...
deci: astept sa-mi trimiti un id (de mess sau / si de skype) si o sa dau drumul la mp3-uri 'en gros' marca AE.
cheers!
thanks; nici o indiscretie, nu ma pricep la id-uri pe aici, de asta vad ca apar, vai, anonim, pot sa iti las adresa de email mc2enache@yahoo.com, am si un msg mars32en; Really appreciate it!!
fetele? de una stiu ca lucreaza printr-o banca,cealalta nu a luat la facultate din primul an - dar am revazut-o prin ASE ceva mai tarziu, trebuie sa fie o economista corecta care asculta rachmaninov cu copiii si placebo si muse cand e singura!
Dragos paslaru monah? auzisem ceva dar numai o rumoare, asa - cred ca juca un legionar in filmul acela despre iorga - drumet in calea lupilor, si un pistolar reckless intr-un episod din Ardelenii - strasnic actor cum putea sa joace bad guys! ii doresc sanatate!
o sa lipsesc de maine seara pana duminica - plec putin la munte, desi vad ca ploua si e vant;
marius
ti-ai amintit bine: DP l-a jucat pe Horia Sima - de acolo i s-a tras ce i s-a intamplat la mineriada...o poveste urata, dureroasa, pe care el spune acum ca a exorcizat-o. l-a jucat si pe Colin - pistolarul din PRUNCUL, PETROLUL SI ARDELENII si a mai facut multe roluri interesante in film (in O LACRIMA DE FATA, OCHI DE URS, UMBRELE SOARELUI, SECVENTE, FII CU OCHII PE FERICIRE) si teatru (el a fost Aliosa Karamazaov in montarea din 1980 de la Teatrul Nottara, in regia lui Dan Micu si pe muzica lui Vasile Sirli). un mare om la care ma gandesc de multe ori cu drag. ma simt foarte atasat de el, desi nu-i impartasesc convingerile nationaliste (si nu numai). uite ca e posibil, atunci cand tii la cineva, sa treci peste extremismul acelei persoane...sper sa-l reintalnesc curand.
keep in touch.
Post a Comment