Friday 4 April 2008

Gura lumii slobodă

Are Amza Pellea un moment umoristic intitulat Omul care a făcut un ou. Tema este cât se poate de gravă: nevoia omului de a se mărturisi, de a împărtăşi persoanei apropiate o taină.
Povestea Omului care a făcut un ou e cât se poate de simplă: un bărbat „în toată firea” de la ţară (Gheorghe) vrea să-şi pună la încercare nevasta (Leana) cu care trăia de vreo douăzeci de ani. „Ia să-ncerc eu muierea, să văd – zice Gheorghe - pot să mă bizui eu pe ea? Să mă bizui eu pe ea, dac-oi avea vre-un necaz ceva, vreo taină ceva, pot să-i spui eu ei şi ea să nu spuie la nimeni?” Face ce face şi născoceşte ceva: îi spune c-a făcut un ou „ca de gâscă” pe care l-a-ngropat după nişte tufe. Femeia, după ce şi-a iscodit omu’ aude cele întâmplate, se cruceşte, se jură că nu-i va da în vileag taina, însă de cum iese din casă la fântână se-apucă să spună primei babe (Floarea lu’ Moş Clonţ) întâlnite-n cale. Asta spune la Clonţ, mai adăugând un ou de la ea. Bărba-su dă fuga la cârciumă şi mai puse de la el un ou. Din vorbă-n vorbă, Gheorghe făcu...99 de ouă. Drept care e arestat şi i se cere să facă ouă. Jandarmul şef, ca să-l impresioneze pe prefectul ce urma să le viziteze unitatea, îl hrăneşte bine pe Gheorghe şi-i cere să facă un ou. Când prefectul aude ce s-a întâmplat de fapt, se umflă de râs şi-l trimte acasă pe Gheorghe cu tot cu poreclă: A’ lu’ Ouatu. După ce ajunge acasă, o scarmănă Gheorghe pe Leana „cum scrie la carte” şi-i zice: „Bă Leano, de-acu’ nainte când oi vrea io să ştie lumea ceva îţi spui ţie. Îţi spui ţie, că ori îţi spui ţie, ori urlu în gura mare, tot una e. Da’ dac-oi vrea să fie ceva să nu ştie nimeni, păi nu-mi spui nici mie. Nici mie nu-mi spui, că poate vorbesc noaptea-n somn, m-auzi tu, şi iese iar vreo drăcovenie ceva.
Morala: „Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă. Aia e!” In other words: it’s best to keep your mouths shut and to have your lips sealed. But this is a second best option, for the best one is not to have any secrets at wall.

No comments: