Naughty

Ieri am fost programaţi la o „şedinţă cu părinţii” la grădiniţa lui Theodor. Cele două educatoare (plus Mrs. Shrink) ne-au prezentat o serie de clipuri gen cascadorii râsului-plânsului cu Theodor, surprins în ipostaze nu tocmai onorante: când refuza să asculte şi să se integreze în activităţile de grup. Mai trebuie să lucrăm în ceea ce priveşte independenţa (să înveţe să se îmbrace singur, să se orienteze mai bine în spaţiu), comunicarea (în special cu cei de vârsta lui) şi...docilitatea. Trebuie să ne întâlnim din nou cu Ionuţ (învăţătorul de la şcoala Iris), ca s­ă-l punem – din nou - în temă şi să vedem ce e de făcut peste vară, în eventualitatea că îl vom duce pe Theodor la şcoală din toamnă. Educatoarele şi psihiatra s-au păstrat în rezervă, temându-se că Theodor nu este încă pregătit să se integreze într-un grup mai mare (de 10-12 elevi) şi în sistemul de învăţare pe care îl prespupune şcoala. De aceea ne recomandă să-l mai ţinem un an la grădiniţă. Nu din pricina capacităţilor lui intelectuale - zic ele - ci datorită unor tendinţe comportamentale încă neşlefuite. Vom vedea...

Filarmonica a prezentat un portret componistic Horia Şurianu – „un timişorean la Paris”. S-au cântat – la pian, acordeon, chitară, oboi, vioară, violoncel, contrabas, percuţie şi cu voce – şapte din compoziţiile lui (a luat şi el cuvântul înainte de ultima piesă): SonaTanoS, Aus meinem poetischen Hirnkasten, Diffractions brisées, Cantilène perdue, Evocation, Tréfonds frémissant, Rocosu. Noi am rămas cu ultima piesă (interpretată de Daniel Kientzy la saxofon şi de un ansamblu) – pe tema dansului bănăţean Sorocu.

Seara, după ce am ajuns acasă am vorbit la telefon cu mama, care a făcut febră. Am trecut apoi pe la ea s-o văd şi să-i las nişte medicamente şi iaurt. Azi se simţea deja mai bine.