Maria şi Marta

Ieri, pomenirea Mariei şi Martei, despre care Constantin Noica scria, în Jurnal filosofic: „Maria şi Marta – Maria care stă la picioarele Mântuitorului, Marta care roboteşte prin casă, ursuză – sunt în fond fiul risipitor şi fratele. Dar destinul fiului e să se piardă în acţiune, pe când al Mariei e să se piardă în contemplaţie. E toată distanţa dintre spiritul masculin şi cel feminin, aici. Oamenii se definesc după felul cum se pierd.” ...Dacă e aşa, atunci Maria – şi nu Marta – este cea care se împotmoleşte în închipuirea că – asemenea fratelui din pilda hristică - doar ea face ascultare Cuvântului. Ea priveşte pe gura cheii spre ceea ce nu se cuvine a privi, în vreme ce Marta deschide uşa. Cine păcătuieşte mai mult? – se întreabă Noica. Excesul în minus (al Mariei) – scrie filosoful de la Păltiniş - este mai de plâns decât excesul în plus (al Martei).