Darie al lui Darie, al lui Darie, al lui Darie...

Am fost azi, cu Theodor, pe la mama. După un tur de canale pe la televiziuni m-am oprit câteva clipe la Mezzo şi apoi la TVRi. Din Telejurnal am rămas cu ştirea despre poziţia Papei referitoare la ultimele abuzuri sexuale săvârşite de preoţi catolici în Australia (câteva sute, în mod oficial; câteva mii – se pare – în realitate). Papa vorbeşte – ca un abil politician – despre chemarea în justiţie a vinovaţilor, însă tatăl unei fetiţe care-a căzut victimă popilor spune că se vorbeşte prea mult şi se face prea puţin pentru pedepsirea celor care, cu Biblia în mână, săvârşesc orori.
Tot la TVRi (post pe care Theodor l-a recunoscut imediat, amintindu-şi că în Grecia îl urmăream zilnic la televizor) am urmărit prima parte (vreo 45’) dintr-un film românesc meritoriu din anul 1976: Prin cenuşa imperiului (regia: Andrei Blaier). Dincolo de emfaza patriotică (în special personajele interpretate de Cornel Coman şi de Mircea Başta, dar şi Darie "al lui Darie, al lui Darie, al lui Darie...", jucat de Gabriel Oseciuc), rămâne imaginea (şi camera) absolut remarcabilă a lui Dinu Tănase, muzica lui Radu Şerban, povestea în sine (luată din romanul Jocul cu moartea, de Zaharia Stancu) de tip maturation & road movie (cu trimiteri şi la epopeea lui Cervantes) şi, evident, actorii, între care Gheorghe Dinică ("Diplomatul") - premiat (şi) la Karlovy Vary pentru acest rol.