Tot de la canubarbone şi tot un poem neptic de Răzvan Codrescu: Stihuirea sihastrului bătrânMi-e psalm încins pustia sub picioare
şi legămînt pe limba mea am pus
să nu grăiesc cuvinte trecătoare,
ci-umil să tac Cuvîntului de sus.
Mi s-a-ncleştat, părăginită, gura,
dar gîndul, ca o fiară hămesită,
cu gheare reci îmi bîntuie făptura
şi-ar vrea-nlăuntrul meu să mă înghită.
De-ar curge lin doar Duhul Tău în mine,
mi-ar înflori nevrednicele oase
şi m-aş culca în poala lunii pline,
cu bun miros să mi Te-aştept, Hristoase.
Dar lungă-i, Doamne, calea Ta şi-ngustă,
iar noi ruşinea veşnicului crug:
la rău mai iuţi ca nişte cai de pustă,
la bine-nceţi ca boul pus la jug!
Şi nu mai ştiu ce-i bine şi ce-i rău
cînd dracu-mi zice: “Strigă către Domnul!”,
şi, luminos ca un trimis de-al Tău,
îmi urcă veghea şi-mi coboară somnul…
Smereşte-mi, Doamne, limba-ntru Cuvînt,
căci duhu-i plin de rîvnă suitoare,
dar carnea mea se cere spre pămînt
şi lumea ca un braţ pierdut mă doare.
Nu, nu-mi trimite înger să mă-nveţe,
căci mă-ndoiesc de-auz şi de vedere,
ci-orbeşte-mă cu muta frumuseţe
a morţii cînd se crapă de-nviere…
Acestea-n piatră eu le-am scrijelit,
ce-mi zice lumea Teognost Bătrînul,
să-mi fie-n veci păcatul pomenit…
Şi-ntîiul le-a cetit, rînjind, Hapsînul.
2 comments:
salut, ma surprinzi, din nou, frecventand si recomandand pe Razvan Codrescu. O data - explicabil poate - amintindu-mi de orientarea ideologica a lui Codrescu... si apoi, iar aici intraiga mea e maxima, pentru ca la nici patru posturi mai jos exprimi un crez pe care-l socoteam de neinlaturat pentru tine: "Ochii (si de ce nu si Limba? - adica Omul) nu pot vedea (exprima) esentialul." Ori, afara de o a nume tematizare bine incadrata, afara de abilitatea versificatiei si de alte calitati mai mult sau mai putin discutabile... poezia lui Codrescu nu se poate eschiva in fata unui pacat pe care-l credeam intratabil in formula gustului tau: explicitul. Sau nu?
cesinamicul
Unii sunt amici de catarama, altii de off-line messages. Sau de comentarii pe blog. Nu cunosc (si nici nu cred ca vreau sa cunosc) orientarea ideologica a lui RC. Poezia, atunci cand este, poate fi intalnita si in texte sau imagini 'explicite'. De aceea icoana (mai putin pictura religioasa, dulceaga si pioasa) are - pour moi - fortza si poezie. Adica frumusete.
Post a Comment