Aurel Stroe R.I.P.

Seara, concertul deschiderii oficiale a stagiunii de toamnă la Filarmonică: Dublul concert pt. vioară, violoncel şi orch. de Brahms (solo vioară: Gabriel Popa, solo cello: Alexandra Guţu) şi Stabat Mater de Rossini. Dirijorul Radu Popa a anunţat după pauză că marele compozitor Aurel Stroe a murit, cu doar câteva ore în urmă. Întreaga sală (aproape plină) a ţinut, la rugămintea sa, un moment de reculegere. Pe Aurel Stroe l-am auzit live în aceeaşi sală a Filarmonicii, anul trecut. Au cântat: Orestia III (solo sax: Daniel Kientzy) şi Il giardino delle strutture – pentru două percuţii şi bandă (solişti: Doru Roman şi Zoli Toth). Pe net îi găsesc una din lucrări interpretată de Trio Contraste: Pastorala (excelentă concepţia clipului).
La ieşire ne întâlnim cu MP. Vrea să-mi arate, pe standul de cărţi, cartea lui Dan Puric. Dau să-i arăt un album impresionant de icoane (calitate grafică de *****), tachinându-l: Uite, hai să vezi ce-au făcut strămoşii tăi, catolicii. MP e romano-catolic. Se prinde repede: Nu, lasă-mă cu chestii de-astea ortodoxe. E împins totul până la abstract în icoane, chipurile trebuie să fie mai omeneşti, nu aşa de seci şi împietrite... Cât de bine funcţionează mecanismul universal de piaţă liberă (demand & supply) şi în mai toată Biserica Ortodoxă. Sau zis Ortodoxă. Mă gândesc la filmuleţul recent trimis de FD (Le moine), cu cel monah romano-catolic propăşit prin pustiile României care a ales să trăiască în patria icoanei pentru a picta icoane. Acel om (care a deprins să vorbească limba română ca puţini români) se gospodăreşte singur şi zilnic pictează icoane bizantine, slujind în ritul bizantin. Ce-i drept, temporar, pentru că atunci când se întoarce la el acasă revine la slujirea latină.