Thursday 9 October 2008

Bio & Teo

Singurul român (de până acum) laureat al Premiului Nobel, savantul George Emil Palade a murit la 90+ de ani, undeva în SUA. Prima oară am auzit de el pe la sfârşitul clasei a XI-a. Vestea morţii sale a avut aupra mea efect de madlenă proustiană: mi-am amintit brusc de dl. dr. Matei, un doctor pensionar care, după ce şi-a pierdut soţia şi băiatul (tot doctor) într-un tragic accident de maşină, a format generos un fel de şcoală de biologie-chimie-fizică la el acasă. Avea învăţăcei non-stop. Veneau la el să-i înveţe – free of charge - tainele acestor ştiinţe pentru a reuşi la examenele de facultate. Am fost şi eu la el vreo doi ani. Atunci am aflat despre ribozomii lui Palade şi despre aparatul Golgi, despre mitocondrii şi reticulul endoplasmic. Despre sistemele port din organism (hepatic, hipotalamo-hipofizar), despre acest încă - necunoscut îndeajuns – laborator, care e corpul omenesc. N-am ajuns doctor, însă port încă-n suflet amintiri mai mult sau mai puţin şterse despre cunoştinţele de bază referitoare la mormanul acesta de lut care ascunde, iată, atâtea şi-atâtea mecanisme şi procese, întocmai ca-n cele mai sofisticate laboratoare şi uzine. Cu mult mai sofisticate, desigur, decât acelea.

Cu vreo zece ani în urmă discutam (în Northern Ireland) cu Pr. PB, preot anglican, convertit la Ortodoxie din Anglia. Vorbeam despre poticnelile lui T (an MD raised in a strict Baptist church, but very interested in Orthodoxy; he eventually became Orthodox) atunci când se ciocnea de câte-o dogmă sau de câte-un aspect cam odd (credea el) din Tradiţia Ortodoxă. Spunea, cu un aer înţelegător, acel preot: „But, Marian, he’s an MD, a scientist, what do you expect of him?” Vasăzică, gândeam eu, biologia şi teologia se bat cap în cap? Oricum, potrivit teologiei (teologiilor) ortodoxe, nu toţi...ribozomii (apropo de Palade) au aceeaşi soartă: unii – afirmă sentenţios cei atât de siguri pe credinţa lor - se vor bucura de eternal life, alţii vor ajunge unde e scrâşnit de dinţi. Uitând (sau nevoind să accepte) ceea ce frumos cugeta Eminescu: „Peste toate o lopată de ţărână se depune”.

No comments: