Friday 31 October 2008

Bumper Stickers

De la A.E. primesc pe mail a couple of bumper (teasing) stickers din care am reţinut două: The shortest Sentence in I AM. The Longest is I DO şi If Money Is The Root Of All Evil, Why Do Churches Beg For It? În legătură cu prima aş spune că drumul până la I AM nu e aşa scurt pe cât pare, uneori e chiar mai lung decât până la I DO. Să ne amintim de secvenţa-uvertură din Zerkalo / Oglinda lui Tarkovski. E nevoie de omagie” sau de o „hipnoză” pentru ca să ni se demeticească limba şi să putem spune tare şi răspicat: Pot să vorbesc. De fapt, îţi ia mult să afli cine eşti datorită acelui unseen warfare şi „omului din om” (despre care vorbea Dostoievski), răspunzător pentru acea split personai aminteşte de ultima secvenţă din Nazarin de Bunuel, în care un preot devotat şi „cu vocaţie” aduce – culmea – numai nenorociri în jur prin felul său de a fi genuinely charitable. Umilit peste măsură, ajunge printre puşcăriaşi, fiind apărat – din milă – de către un ticălos căruia toţi prizonierii îi ştiau de frică. Cuprins de îndoială, acceptă un ananas oferit de pomană de o femeie, în timp ce mărşăluia pe un drum de ţară spre închisoare, sub escortă. Poate printre miturile care ar trebui „deconstruite” (că tot suntem în plină eră deconstructivistă) este şi acela după care învăţătura Părinţilor Bisericii este că „banul e ochiul dracului” („the root of all evil”). Sau că icoana bizantină, în austeritatea ei, nu ne priveşte, ci se priveşte narcisist. Banul, spun Părinţii, este o scară pe care poţi s-o foloseşti şi cu chibzuială şi fără. Este un mijloc, nothing more, nothing less.

De la Gladys primim o superbă ilustrată cu un arbore de-al iei din faţa casei, cu frunzele înroşite de bruma şi ceţurile toamnei din Oregan.
Stuart îmi trimite şi el o grămadă de poze din călătoria lui în Borneo – locuri exotice care i-au amintit de copilărie.

10 comments:

Rubycond said...

Comentariile pe marginea bumper sticker-elor pe care le aminteşti sunt foarte interesante. Aş zice însă că interpretarea lor nu este cea mai apropiată de intenţia celor care le-au creat (lucru de care foarte probabil îţi dai seama).

Despre primul --- I AM vs I DO --- nu ţi s-a întâmplat să discuţi cu oameni care încep tot a doua frază (sau mai des) cu "Eu sunt ..." sau "Eu nu sunt ..."? De exemplu, "eu nu sunt genul acela de om", "eu nu-s din ăia, dacă promit ceva mă ţin de cuvânt", "eu sunt mai conservator" etc. Ideea fiind că cel mai simplu lucru este să expui propria imagine, sau propria formă, prin aceasta punând oprelişti schimbării de fond, prin îngrădirea propriei fiinţe în interiorul percepţiei pe care vrei să o oferi celorlalţi. În acest sens, fără îndoială că e mai facil să (le/îţi) spui I AM decât I DO.

Dacă mereu te gândeşti
La ceea ce eşti,
Nu ai timp să devii
Ceea ce ai putea fi.


Al doilea sticker mi-a amintit imediat de monologul Religion is bullshit al lui George Carlin:
"He loves you... He loves you and He needs money! He always needs money! He's all powerful, all perfect, all knowing and all wise... somehow, just can't handle money."

Despre învăţătura Părinţilor Bisericii în privinţa banului --- ar ajuta un citat :-) (link/referinţă).
Totuşi mi se pare un pic naiv să credem că ar trebui să combatem ideea că "banul este ochiul dracului"/"root of all evil". De ce naiv? Pentru că sistemul capitalist, marile corporaţii, s-au ocupat şi se ocupă din greu de problema asta, cu multă competenţă. Cred că foarte puţini oameni, exagerat de puţini, mai suferă din cauza gândului că sunt foarte bogaţi (financiar). A se vedea şi prelucrările unor ziceri de tipul "Banii n-aduc fericirea dar o întreţin"...

De acord că Darul are un rol deosebit pe lume --- "[Cu] dar din dar se face rai" --- dar atât de rar banul în sine este un adevărat dar (potrivit, gândit, ales de un om pentru un alt om) şi atât de des o sămânţă de scandal ori lăcomie, încât am mari dubii că este "un mijloc ca oricare altul". Nu comentez la infinit (cum sunt un pic tentat), spun doar "The Truth shall set/make you Free", not money.

saskiul said...

Eu ma gandisem la I AM din alta perspectiva, via devenire intru fiinta etc.
Chestiile astea ce tin de umflarea eului si de lasarea de cuvant (nerespectarea cuvantului) aka vorbarie goala nu le-am adus in discutie pentru ca risti sa intri in trivial.
Sintagma cu 'religion is a bullshit' mi se pare ea insasi o aberatie. In general este vehiculata de cei cu umori multe si dubioase. Un om echilibrat si cautator de dreapta socotinta nu vad de ce nu si-ar gasi asezarea in Biserica, botezat fiind. E, astfel, razboiul LUI cu chestiunea religiei. Nu religia in sine (ce abstract suna) e problema, ci confuzia lui, teribilismul lui, ignoranta, reaua credinta etc. E trist ca e asa.
Adevarul, adevarul, dar care adevar? Si care libertate?
Je ne comprends pas.

Rubycond said...

Despre I AM, da, stiu ca ai interpretat altfel, si in acea interpretare cred ca ai dreptate. Am vrut doar sa clarific in ce sens (in ce interpretare) mi se pare adevarat bumper sticker-ul.

Cat despre al doilea sticker si clip-ul de care l-am legat, e interesant ca nu ai comentat deloc continutul sau, ci te-ai limitat la a declara ca titlul e o aberatie, si ca in general cei care ar face asa ceva sunt asa si pe dincolo: dezechilibrati, nesocotiti, confuzi, teribilisti, ignoranti, de rea credinta, motive pentru care, bineinteles, pogori asupra lor inconfundabila mila crestina. Oare cat si unde mai ramane loc dupa toate acestea pentru discutia de idei, ca de argumente ad hominem ni s-a cam umplut podul (catre nicaieri)?
Un "om echilibrat", nu cred ca poate sa ramana fixat intr-o anumita religie, postuland ca celelalte sunt false (chiar intr-o anumita recunoscuta necunostinta de cauza), asa cum menirea unui "cautator de dreapta socotinta" nu este "asezarea" in ceva, ci tocmai cautarea continua a adevarului, tinzand spre o maxima obiectivitate, intelegere, compasiune si Dragoste, daca vrei.

As indrazni sa cer din nou o referinta pentru invatatura Parintilor Bisericii in privinta banului, daca/cand se poate.

Nu ai raspuns deloc nici la observatia mea ca e naiv sa combatem/deconstruim ideea cum ca "banul e ochiul dracului" cat timp s-au ocupat si se ocupa de asta organizatii extrem de puternice, care, in foarte mult privinte, ne cam "poseda", as in, they pretty much Own everything. Da, chiar era cazul sa sara cineva si in apararea stapanilor umani ai lumii...

Intrebarile, chiar si retorice "adevarul, dar care adevar?" si "care libertate?" sunt deosebit de nimerite, cata vreme le pastram macar semnele de intrebare.

saskiul said...

Mister, you are pretty hard to please ;) Imi ceri sa vorbesc despre identitate, religie (religii) etc. subiecte atat de delicate, de sensibile. Eu nu sunt bun la predici si la argumentare, insa nici nu cred in "obiectivarea" pe care oamenii si-o impun pentru a fi, vezi doamne, mai aproape de adevar. Exista niste randuieli in viata omului carora, el omul, le este dator. Pana unde? Care sunt limitele? - nu stiu sa spun acum. Dar e bine sa reflectam la ele macar din cand in cand. Mi se pare un pic absurd sa-i condamni pe toti inaintasii tai ca fiind obscuri si "mistici" sau "misticoizi". Credinta este piscul cel mai inalt la care poate ajunge sufletul unui om. Sigur ca e foarte important si idealul acelei credinte. Iar mila crestina este si ea parte importanta din acel ideal maret (la care, vai, cati au ajuns?). Pentru ca n-au ajuns multi, pentru ca multi o terfelesc (dimpreuna cu notiunea de neam, de credinta, de religie) nu cred ca merita sa fie tratata cu condescendenta si cu ironie.
Nu sunt un expert in patristica, dar din cate stiu, Sfintii Parinti considera banul o scara. E chestie de abordare, ca in multe alte privinte. De use vs. abuse. Citeste si tu Patericul (il gasesti on line aici: http://pateric.credo.ro/) si vei afla mai multe. Dar pentru asta e nevoie, de buna seama, sa te apropii de cele nevazute cu buna credinta, sa vrei cu adevarat sa intelegi. Nu stiu de ce imi amintesc acum de povestea Profesorului si Scriitorului din STALEKR... :)

Rubycond said...

Carlin nu a condamnat deloc "toti inaintasii" sai. De fapt, daca ai urmarit pana la capat monologul, l-ai vazut spunand ca este un sun worshipper. Oamenii au fost MULT mai multa vreme adoratori ai Soarelui (sau ai altor corpuri ceresti) decat crestini (sau budisti sau mahomedani). Cu alte cuvinte, avem MULT mai multi inaintasi care au avut cu totul alte religii si cu totul alte moduri de a intelege credinta. Si da, este absurd sa ii condamni pe toti ca fiind obscuri si mistici, mai ales cata vreme exista foarte multe argumente ce indica faptul ca Iisus a fost, si el, printre foarte multi altii, o zeitate solara (corespunzatoare zodiei Pestilor, ce va fi urmata de a cea a Varsatorului --- "the man bearing a pitcher of water" --- in 2150). La fel cum Moise marcheaza sfarsitul zodiei Taurului si inceputul zodiei Berbecului. Exista atatea asemanari intre poveastea lui Iisus si cea a lui Horus, de exemplu, incat e de-a dreptul socant daca nu iti trezesc anumite intrebari.
A se vedea acest fragment din filmul Zeitgeist pentru detalii.

Mila, crestina sau nu, inteleasa ca si COMpasiune, este intr-adevar foarte importanta si presupune mai mult decat "Je ne comprends pas" in ce-i priveste pe altii, cu dezechilibrul, reaua credinta, umorilor lor "dubioase" si toate celelalte. Mila pentru un om care si-a rupt piciorul sau care are un necaz in familie e un sentiment natural, plin de justificare si sens. Falsa COMpatimire a unei clase foarte numeroase de oameni pentru ca au opinii diferite in problema religiei sau credintei de la o anumita (auto)presupusa inaltime spirituala nu mi se pare o mila autentica, fie ea crestina sau de alt soi.

Multumesc pentru link-ul catre Pateric. Gasisem si eu Patericul si Filocalia online. Ma interesa in mod special o trimitere catre acea discutie a banului pe care ai amintit-o, dar daca nu se poate, voi incerca sa o dibuiesc singur.

saskiul said...

De fapt ce spui tu - aici e "buba" - e ca nu e nevoie de Biserica. In ceea ce ma priveste, mi-e greu de conceput o desprindere atat de radicala. Nu stiu sa propovaduiesc mai nimic in sens "dogmatic" sau "confesional" etc., nu sunt foarte multe lucruri care sa te seduca la Biserica de azi (de acord!) insa nici aceste valuri ideologice nu-mi inspira incredere.
E vorba nu despre Iisus-Horus-Prometeu etc. E vorba despre descoperirea vietii liturgice, in cadru eclesial.
Altminteri, toti, dar absolut toti au dreptate.
In privinta compatimirii si falsei compatimiri cred ca nu e cazul sa mai insistam. Stim cu totii (sau simtim) ca avem nevoie de compatimire, nu de falsa compatimire, de autentic, nu de surogate.
Nu ma pricep eu prea mult la cuvinte...Poate intamplarile din PATERIC sa fie mai graitoare.
Sa ne lumineze pe toti Cel Milostiv, ce sa mai zic...

Florin said...

Discutia de fata imi aduce un zambet pe buze. Se pare ca traim in paradoxuri. Problema identitatii (religioase ori ba) este una paradoxala. Nu poti sa nu ai identitate dar nici nu poti fara ea . In acest fel ne este rezervata o mare favoare, in sensul ca nimeni si nimic nu ar trebui sa se inchine la idoli (chiar si cel din propria identitate), deoarece idolul contravine tocmai ideii de paradox a identitatii enuntata mai sus :)

In privinta cautarii permanente a unei schimbari A.Plesu are in dilema veche de saptamana trecuta cred un articol f. interesant.
Cheers!

saskiul said...

Cred ca ai vrut sa spui: nu poti sa ai o identitate (religioasa), dar nici nu poti trai fara ea.

Florin said...

Formularea ta ii da o tenta mai rasariteana (orto). Am privit lucrurile mai mult din perspectiva apuseana. Dorinta de debarasare de identitatea religioasa, nu duce dacat la adoptarea unei alte identitati fata de care iti vei manifesta o atitudine religioasa (i.e. duminica: shopping la mall). Deci, chiar daca nu o vrei ea te vrea :)

saskiul said...

De buna seama ca asa e. Dar asta spunea si Dostoievski: omul nu poate trai fara Dumnezeu. Atunci cand se rupe de El isi va face un idol din propriile idei (sau din ideile altora), dintr-un tabiet, dintr-o ideologie etc. You can't hide, you can't run.