Tuesday, 24 February 2009

Flu

Timpul trece şi am ajuns, iată, să-l aniversăm pe Theodor – pe 25 februarie - pentru a şaptea oară. Sigur, ispita îngrijorării pentru soarta propriului copil (cu atât mai mult a unui copil vulnerabil, „cu nevoi speciale”) e mare. Dar pentru a supravieţui e nevoie de permanenta încredinţare că ultimul cuvânt – dacă tot ţin morţiş să gândesc eschatologic – aparţine proniei cereşti.
Azi am dus pe picioare un fel de răceală (gripă) amestecată cu dureri de cap şi o stare generală de indispoziţie. Sper să-mi revin pe deplin până vineri când ne vizitează, de la Cluj, Costi şi Alina. Va fi cel mai frumos mărţişor pe care-l putem primi.
Cu elevii mei de clasa a XI-a am făcut textul Into the wild. Inspirat, se pare, dintr-un caz real, surprinde cazul unui tânăr nonconformist care îşi sfidează familia şi îi refuză valorile, pierzându-se fără urmă în mijlocul naturii. Aşa cum a pronosticat Pr. RN (care, dascăl fiind, le-a pus elevilor săi filmul inspirat din acest caz real), puştilor mei le-a plăcut ideea. E cool să spui nu părinţilor şi adulţilor, atunci când eşti la vârsta ingrată şi-ai vrea să fii independent. Totuşi, gestul acelui tânăr rămâne izolat. Câţi sunt gata să întoarcă spatele confortului occidental?

2 comments:

Pildit said...

La multi ani Theodor!
Sa te bucuri de fiecare zi, oricum ar fi ea.
Sa cinti si sa te joci pentru ca timpul trece prea repede si deodata te trezesti adult :)
Iti doresc sa ajungi un mare pianist si sa-i bucuri pe parintii tai!

saskiul said...

Theodor iti multumeste pentru urari. Iar eu as adauga ca trezirea asta se intampla cam peste tot. Inca nu stiu - desi sper - daca Theodor se va trezi mai devreme sau mai tarziu la...starea de adult.
Mai da si tu un semn, taciturnule ;)