Sâmbătă p.m. două ceasuri la câmp, la semănat de cartofi. Liturghia duminicală a fost consacrată episodului despre slujirea aproapelui (servus asta înseamnă: sunt slujitorul tău). Pricină de sminteală, acest cuvânt de învăţătură e ca o lovitură în plex pe care o resimt mai cu seamă cei care au socoteli nelămurite cu semenii lor (largo sensu), cu familia lor (stricto sensu). Sensul vieţii: încăpăţânarea de a rămâne credincios omului de lângă tine contrar evidenţelor şi logicii comune după care, la rău, omul ar trebui să se despartă de om. Pr. Robert ne-a vorbit de o bătrână fără carte ce a putut spune, înainte de „vacanţa cea mare”: Săvârşitu-sa. Dar câţi, în ziua de azi, mai ştiu această lecţie a răbdării, a îndurării?
După amiază am mers toţi trei, cu Tatiana & Claudiu, la Arad. Ţinta: hipermarketul Carrefour. Ne-am ales cu nişte ţoale de vară. Ca bonus, mi-am luat un film drag: Bobby Deerfield, pe care seara l-am revăzut împreună cu MM, Sorin, Marius & Ana într-o locaţie cool (apartamentul lui Sorin) ce respectă regulile confortului ocţidental.
No comments:
Post a Comment