Saturday 1 August 2009

A kind of inferno

Aseară, în vizită la mama, am descoperit că tocmai începuse la TV filmul american The Towering Inferno (1974). L-am văzut o singură dată cap-coadă: la premiera sa pe ecranele cinematografelor din România, prin 1980. Era într-o duminică seara şi ţin minte că Şerban a procurat bilete „pe sub tejghea”. Avea el un password cu care mergea la sigur: „Inspecţia energetică!” Pentru că lucra la IRET (Uzina Electrică) avea cunoştinţe şi la cinematografe, întotdeauna obţinând locuri în loje, rezervate pentru special guests. Dintr-o lojă de la balconul cinematografului Capitol am privit, cu ochii copilului de 12-13 ani, acest disaster movie în format wide screen şi, bizar, memoria încă reţine că am sacrificat, în seara aceea, un alt film american ce fusese difuzat la TV în acelaşi interval orar: Julia (by Fred Zinnermann, cu Jane Fonda şi Vanessa Redgrave). Nu l-am văzut nici până în ziua de azi.

Am descoperit atunci câteva celebrities (Paul Newman, Steve McQueen, Faye Dunaway, Richard Chamberlain etc.) mai tinere cu vreo opt ani datorită politicii lui Ceauşescu de a achiziţiona „vechituri”. Noutăţile (filme din producţia anului curent) se plăteau – normal - mai piperat. Voi fi urmărit atunci, cu sufletul la gură, întâmplările fictive din Infernul din zgârie-nori (inspirata traducere românească a titlului) care în toamna anului 2001 aveau să devină apocalipsă pentru miile de oameni ce se aflau în turnurile gemene din N.Y. şi în celelalte clădiri afectate de „atacurile teroriste” din 9/11. Un detaliu întâmplător (oare?): baza de date imdb informează că filmările acestui block buster s-au încheiat în ... 11 septembrie 1974.

Towering Inferno ilustrează expresiv conceptul de film hollywoodian, în care producătorul (nu regizorul, cum s-ar cuveni) e totul. Că spectatorii (de ordinul sutelor de milioane) consumă, în virtutea inerţiei (a comodităţii de gândire) acest tip de film-conservă nu ar fi niciun necaz. Nenorocirea este că acest tip de filme (cu scheme şi clişee care „merg la sigur”, adică aduc bani într-o industrie încă extrem de profitabilă) fac ravagii în suflelele celor care, addicted to mediocrity, le urmăresc şi le asimilează asemenea produselor de fast food. Că omul mai trage cu privirea la astfel de eresuri n-ar fi bai. Dar atunci când, cuibărite în mintea şi inimile atâtor amărâţi ce aleg acum de bună voie să fie spălaţi pe creier, ele ucid orice dorinţă de a vedea şi altceva e deja dubios. E semn că gândul viclean al producătorilor contabili a izbândit şi robeşte acum tot ce-a mai rămas din oameni. E semn că imaginea-idol a cinematografului este viţelul de aur al vremurilor în care trăim. Acel altceva (filme „de autor”, filme care mărturisesc despre condiţia umană, despre căutările omului, despre odiseea lui întru desăvârşire etc.) nu mai ajunge nicidecum pe pânza ecranului de cinema. Cinematografele sunt tot mai sofisticate, sunetul tot mai performant, efectele speciale se întrec pe sine într-o cursă ce pare fără sfârşit, iar cel care pretinde altceva trece drept un alien de care vor să se descotorosească toţi.

Filme cool, superacţiune, supervedete, fantezie, evazionism. Adică, aşa cum spunea Norman Mailer, in an age without religion, celebrities are our new gods. If we have no faith in afterlife and this life is our only one, then celebrity is the nearest any of us will get to immortality, and the pursuit of it becomes more urgent. Atunci, dacă ar fi să dăm crezare vrobelor lui (şi de ce n-am face-o?) nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem, în genunchi, la acele valori pe care corectitudinea politică a zilelor noastre le ascunde mereu sub preş.

10 comments:

Anonymous said...

"in an age without religion, celebrities are our new gods." Dacă se referă strict la toata populaţia lumii atunci domnul Norman Mailer se înşeală amarnic. Practic nici nu există comparaţie între numărul oamenilor care cred într-o anume religie şi cei care nu cred deloc în Dumnezeu. Probabil se referă doar la americani, aceştia sunt întradevăr mai puţin religioşi decât oamenii din alte continente, dar asta nu îi face mai puţin superstiţioşi. Nu trăim într-o epocă fără religie...ar fi prea frumos.

saskiul said...

>>Nu trăim într-o epocă fără religie...ar fi prea frumos.

Chiar crezi – împreună cu John Lennon (remember IMAGINE) că religia este factorul principal ce urâţeşte viaţa omului?

Anonymous said...

pentru mine religia organizată (ca să nu zic şi impusă) e cel mai stupid lucru de pe pământ. dacă e să mă uit la istorie văd doar războaie sângeroase pornite din cauza divergenţelor de credinţă. probabil că există un Dumnezeu, dar ceea ce vedem în religie, sub toate formele şi măştile ei, sunt doar manipulări ale forţelor răului.

PS: Nu l-aş cita tocmai pe John Lennon, dar şi Tolstoi, cu toate că şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu, nu credea în religie.

pescarus said...

John Lennon dupa ce a spus ca a ajuns mai faimos decat Iisus Hristos, a murit impuscat in stomac a doua zi. Nu pot avea incredere in muzica lor...deloc.

saskiul said...

Pai poti fi sigur ca cel care l-a impuscat a fost un fanatic, un extremist. Desi nu putini sunt cei care aproba extremismul religios...John Lennon a exagerat cu acea afirmatie. Intr-un fel a fost osandit (s-a osandit, sufleteste vorbind) chiar in clipa cand a rostit-o, cand a gandit-o. Pe de alta parte, sa nu uitam despre care Hristos vorbim. Acolo, in America, se vorbeste - stim prea bine - despre "personajul Jesus" predicat agresiv de teleevanghelisti si cei asemenea lor. Domnul Lennon nu avea cunostinta de Hristosul trait in mod mistic, acela de Care ne impartasim la Sfanta Liturghie. Sa nu fim deci asa de suparati pe Lennon & co. ;)
Sa ne gandim mai bine la cei care murdaresc si deformeaza Numele Lui chiar aici, in ograda. Si nu le face nimeni nimic...

pescarus said...

Este intr-adevar regretabil felul in care (n-)a ajuns mesajul Evangheliei in America. Citeam la cineva care povestea foarte sincer si fara sa banuiasca nimic ce experiente au predicatorii si credinciosii sectelor protestante. Parca erau exact descrierile Sfintilor Parinti despre inselarile demonice.

Cred in continuare ca Beatles strica educatia copiilor cuminti.

saskiul said...

1. Cum altfel sa ajunga mesajul evanghelic in America daca pelerinii (the "Pilgrim Fathers) au luat cu ei nu Biserica (in inimi, desigur), ci doar o carte (Biblia in varianta protestanta, trunchiata in raport cu Biblia ortodoxa) pe care, cum altfel, o interpretau (aveau girul lui Luther et co.) dupa cum il taia capul pe fiecare?
2. Cum ajunge mesajul evanghelic in Romania anului 2009? Participarea la slujbe e destul de saraca, fie si duminica. Restul (lecturi din Scriptura, cartile Parintilor, relatia cu un parinte duhovnicesc, Spovedanie etc.) cam lasa de dorit. Exista si semne imbucuratoare, dar e destul loc de mai bine...Sa avem deci putina ingaduinta si pentru punctul 1 de mai sus. Pe de alta parte lucrurile sunt, culmea, amestecate si apoi, in chip minunat, lamurite...Nu de putine ori ne putem folosi (in sens duhovnicesc, desigur) de heterodocsi sau pur si simplu de necrestini...Gura pacatosului adevar graieste. Numai de l-am auzi si...baga la cap...
3. Eu i-am descoperit pe Beatlesi destul de tarziu, aproape la batranete :) Textele unor piese nu mi se par rele, la fel nici soundul si vocile. Selectiv pot spune ca imi plac. Nu mi-a placut insa niciodata aroganta lui John Lennon.N-am avut fani in zona pop-rock niciodata, dar ei sunt printre cei car-mi par - selectiv, repet - OK.

pescarus said...

1. In ce se masoara aceasta ingaduinta despre care vorbiti?
2. M-am folosit (adica mi-a folosit) de atatea ori de eterodocsi si pagani... Prin marturia constiintei, noi toti avem Legea lui Dumnezeu scrisa in inimi. Platon e adesea pictat pe biserici, in arborele lui Iesei. Mai sunt si altii buni, insa, cred ca sunt pentru oameni cu credinta sanatoasa. Altfel, neavand discernamant, exista primejdia ca omul sa-si formeze educatia pe baza acelor carti, care au in parte ceva bun, dar si multe minciuni si pareri gresite despre viata.
De aceea orice recomandare "riscanta" as face, vizavi de lectura sa zicem, as face-o intr-un caz particular si nu la modul general...

saskiul said...

1. Cred ca e nevoie de ingaduinta. Care sunt limitele ei? Nu stiu. Decat, eventual, pentru mine. Lucrurile sunt, oricum, foarte amestecate, suntem in plina 'cernere' si 'maturare' / 'igienizare'.
2. Bravos, felicitari pentru cutezanta de a pune degetul pe rana si a eticheta oamenii drept 'crestini', 'pagani', 'eterodocsi' etc. Eu nu m-am obisnuit inca sa ma pronunt astfel si atunci cand am facut-o am gresit adesea. Stiu, in ceea ce ma priveste, unde sunt, incerc sa inteleg, in ceea ce ma priveste contextul, limitele lui. Insa nu ma pot pronunta pentru altii. Nu mi-a iesit niciodata sa fiu judecator al altora. Am dat-o mereu in bara.
3. Spre 'credinta sanatoasa' (dreapta socotinta, trezvie) suntem chemati cu totii. In numele ei si al discernamantului credeam si eu ca vorbesc cu domnu' AS, dar de multe ori am constatat ca m-am cam inselat (in acest maraton de comments). Totul este un RISC in viata, de unde mania asta a 'sigurantei' si a purismului? "Toate sa le incercati, pastrati ceea ce e bun", spunea cel numit Apostolul Neamurilor. Iar 'ce e rau si ce e bine, te intreaba si socoate' adauga, aproape 2000 de ani mai tarziu, Poetul nepereche.Lasa deci pe fiecare sa se intrebe, sa socoata pentru sine, domnu' Adrian. Despre Calvin si cei asemenea lui (inclusiv din ograda pravoslavnica) ai auzit?

saskiul said...

@ Anonymous
>>pentru mine religia organizată (ca să nu zic şi impusă) e cel mai stupid lucru de pe pământ.

Eh, chiar cel mai stupid n-o fi el...Pe de alta parte, Dostoievski spunea (sa luam aminte!) ca omul nu poate trai fara sa se inchine la Dumnezeu. Daca nu se inchina Dumnezeului Adevarat, se va inchina unor idoli (sau unor dumnezei imaginari). Dupa cum vezi, de religie nu poti scapa.

Ceea ce spui e un exemplu de stereotipie. Istoria cine o face, domnule Anonim? Te-ai gandit la asta?
Cine decide bine si raul?

>>probabil că există un Dumnezeu, dar ceea ce vedem în religie, sub toate formele şi măştile ei, sunt doar manipulări ale forţelor răului.

Ei, chiar asa? Ce inseamna "ce vedem"? Toata lumea vede la fel? Toti au aceiasi ochi? Poate anatomic, insa cu ochiul launtric nu stau la fel. Antenele sunt foarte diferite.
Chestia cu mastile e misto, numai ca atentie la "dezlipirea" (deslusirea) lor, e o operatie grea chiar si pentru cutezatorul care o executa. Uneori trage natang de obraz, crezand ca e masca...
Frumos gandul de a rezista manipularii, dar ai grija sa nu te manipuleze si pe tine cineva, chiar fara sa bagi de seama...
Domnul Tolstoi avea, saracu', o idee foarte interesanta si foarte cool in zilele noastre: un crestinism fara de Biserica. Si, probabil, fara Dumnezeu...
Biserica are dogmele ei si nu vreau sa le discut aici si, cu atat mai putin, sa le impun. Insa de multe ori se intampla sa vorbim in NECUNOSTINTA de cauza, folosind lozinci pe care le-am auzit undeva - la alti cunoscuti, la TV, prin 'almanahe' (sic). Nu e chiar asa.
Ma intreb cine te-a suparat asa tare de ai acum ciuda pe religie? Se trage din familie, de la scoala, de la oamenii bisericii pe care i-ai cunoscut, din alte parti? Oricum ar fi, la capatul razvratirii sta si impacarea (venirea in fire a omului), nu numai nebunia.