cine dacă nu
blânda cinematografie a memoriei
scoţând din raft, la nevoie, pelicule vechi
acoperite cu un praf violaceu ?
câte au hibernat
câte lucruri
care tresaltă acum ca o goană de iepuri
pe o mirişte aspră
şi armele care trag
rafale scurte, glonţ cu glonţ, apoi
lacrimile tale mitraliind orizontul…
confortabile sau inconfortabile, te întrebi,
sunt toate acestea ? un rechizitoriu
cu avocaţi, cu martori şu un singur inculpat
tu, cel care ai trădat regula sacră a uitării
câtă iubire şi câtă trădare
câtă iubire, tot atâta trădare
măsoară şi cântăreşte, mercurul
sublimului urcă şi coboară în tine
după legi pe care le înţelegi abia acum
şi dacă le înţelegi ce înţelegi?
şi dacă înţelegi că le-ai înţeles
la ce-ţi foloseşte?
iată ghimpii mărunţi
în mica sală a cinematografului
ce va fi demolat; buldozeriştii, în
şube argintii, îşi sorb cafeaua pe trotuare
urmând să-şi înceapă treaba în curând
în sală tu, singur,
iar proiecţiile nu s-au terminat
şi nici nu s-ar putea termina vreodată
(lyrics by Lucian Avramescu)
No comments:
Post a Comment