Oh, Susana!

În 1990 când am fost în Belgrad na sjujbenom putu (mai precis la talcioc, unde vindeam ba una, ba alta pentru DM), priveam cu jind la videocasetele din chioşcurile de ziare şi librării – filme iugoslave şi world cinema la discreţie. Când voi ajunge, mi-am zis, să pot cumpăra şi în România filme româneşti şi străine din magazine şi chioşcuri de ziare? Iată că a venit clipa. Mai nou, câteva cotidiene de mare tiraj vând la un preţ rezonabil, un DVD cu filme (sau un CD cu muzică) împreună cu gazeta lor.

Deunăzi am dorit să cumpăr De-aş fi…Harap-Alb pe care mi-aş fi dorit să-l văd în copilărie, însă am ajuns la el abia mult după 1990, când m-am vindecat de florinpiersico-mania de care (până, cred, la începutul anilor 80) sufeream. Fantezia lui Gopo (inspirată de basmul savuros, ca limbaj mai ales, de Ion Creangă) mi se pare puerilă şi cam humourless (în comparaţie cu ceea ce s-a putut face la noi, mai târziu, în această cheie parodică – vezi Secretul armei … secrete de Alexandru Tatos). Am dorit să am, totuşi, acest film pentru chipurile tinere (o, tempora!) sau mai puţin tinere ale lui Piersic, Cristea Avram, Irina Petrescu, Emil Botta, Liliana Tomescu… În film joacă (e un fel de a spune) şi Lica Gheorghiu – prezenţă crispată, episodică. Femeia era fiica liderului de atunci al RPR, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Şi, asemenea lui Susan din Citizen Kane, era febleţea lipsită de talent a unui om extrem de influent. Rezultatul: în ciuda niciunei afinităţi pentru arta actoricească, Lica a fost distribuită – până să ajungă la putere Nicolae Ceauşescu, moment când a intrat într-o dizgraţie totală - în câteva filme (the bad thing); ca urmare a insistenţelor ei de a fi numaidecât actriţă, primul om din stat (tăticul ei) a dispus înfiinţarea studiourilor de film de la Buftea (the good thing). Aşa cum se întâmplă adesea, binele şi răul sunt în chip ciudat împletite. Lica trece (†1987), studioul a rămas. Oricum, Dumnezeu s-o odihnească pe Lica Gheorghiu, acolo unde e. Mai trist e că acum s-au înmulţit „vedetele” ca ea. Cum s-au înmulţit şi canalele TV (profilate exclusiv pe derizoriu, pe promovarea non-valorii, pe divertismentul de cea mai proastă calitate etc.), Lica e astfel mai vie ca oricând, peste tot şi în mii de exemplare. Amatorismul e rege, în timp ce performanţele unor actriţe profesioniste mari, de teatru şi film, ca Irina Petrescu, Gina Patrichi, Leopoldina Bălănuţă, Valeria Seciu, Carmen Galin ş.a. rămân - mai ales pentru cei tineri - necunoscute.