e destul să ştim că noi doi
vom muri…
că dragostea noastră este un privilegiu sezonier
că vara
şi primavara
şi iarna dragostei noastre sunt totdeauna pe sfârşite,
că buzele tale
atât de dumnezeiesc legate de buzele mele
vor deveni hârtie creponată
la geamul cavourilor cu blazon…
e destul să ştim că noi doi vom muri
pentru a scutura toţi copacii
din pădurea dragostei noastre
cu masina de orbit secunde
e destul să ştim că noi doi
vom muri
că îmbrăţişarea noastră de acum
nu-i decât o haltă de tren personal,
că în gara sărutului nostru
trenul eternităţii
nu stă decât foarte puţin
e destul să ştim că noi doi vom muri
pentru ca buzele noastre
să nu se mai sărute
pentru ca ochii noştri să nu se mai privească,
pentru ca vorbele noastre să nu se mai adune
silabă cu silabă,
e destul să ştim,
pentru a ne sfărâma singuri
ţeasta
(Lucian Avramescu)
No comments:
Post a Comment